VITRÁJ, vitraje, s. n. (Rar) Perete de geam; geamlâc. ♦ Marchiză (închisă cu geamuri). ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. [Pl. și: vitrajuri] – Din fr. vitrage.

VITRÁJ, vitrajuri, s. n. (Rar) Perete de geam; geamlâc. ♦ Marchiză (închisă cu geamuri). ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. [Pl. și: vitraje] – Din fr. vitrage.

VITRÁJ, vitrajuri și vitraje, s. n. (Rar) Mic vestibul cu pereții de sticlă la intrarea unor clădiri; geamlîc, marchiză. O casă cu vitraj. C. PETRESCU, Î. II 180.

!vitráj (rar) (vi-traj) s. n. pl. vitráje

vitráj s. n. (sil. -traj), pl. vitrájuri /vitráje

VITRÁJ s. v. geamlâc.

VITRÁJ s.n. (Rar) Perete de geam. ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. ♦ Geamlâc, marchiză închisă cu geamuri. [Pl. -juri, -je. / < fr. vitrage].

VITRÁJ s. n. perete de geam. ◊ totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. ◊ geamlâc, marchiză cu geamuri. (< fr. vitrage)

VITRÁJ ~uri n. rar 1) Coridor de sticlă la intrarea într-o clădire. 2) Perete din geamuri; geamlâc. /<fr. vitrage

vitraj s. v. GEAMLÎC.