vitión (-oánă), adj. – Slab, descărnat. Mag. hitvány (Cihac, II, 539). În Mold. – Der. vitioni, vb. refl. (a subția, a slăbi); vitionime, s. f. (slăbiciune).

VITIÓN ~oánă (~óni, ~oáne) pop. (mai ales despre animale) Care este lipsit de putere fizică; slăbănog; neputincios. /<ung. hitvány

hitión, -oánă adj. (ung. hitvány, slab). Mold. Trans. Slab, slăbănog: vite hitioane. – Și vition (ca viclean din hiclean).

hitionésc (mă) v. refl. Devin hition, slăbesc. – Și vit- (Cant.).

vitión, V. hition.