VITICULTÓR, -OÁRE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței-de-vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur.

VITICULTÓR, -OÁRE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței de vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur.

viticultoáre s. f., g.-d. art. viticultoárei; pl. viticultoáre

viticultoáre s. f., g.-d. art. viticultoárei; pl. viticultoáre

VITICULTÓR s. podgorean, (rar) vier, (reg.) vinar, vinărici. (E ~ de profesie.)

VITICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în viticultură. ♦ Cultivator al viței de vie; podgorean. [< fr. viticulteur, cf. lat. vitis – viță, cultor – cultivator].

VITICULTÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în viticultură: cultivator al viței de vie. (< fr. viticulteur)

VITICULTOR s. podgorean, (rar) vier, (reg.) vinar, vinărici. (E ~ de profesie.)

VITI- „viță, vie”. ◊ L. vitis „viță de vie” > fr. viti-, it. id., engl. id. > rom. viti-. □ ~col (v. -col1), adj., relativ la cultura viței de vie; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu cultura viței de vie; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura viței de vie; sin. vinicultură.