Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru vitellus

VIT├ëLLUS s. n. Substan╚Ť─â prezent─â ├«n ou─âle animalelor, din care se formeaz─â embrionul, servind ca substan╚Ť─â nutritiv─â pentru acesta. ÔÇô Din fr., lat. vitellus.
VIT├ëLLUS s. n. Nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. ÔÇô Din fr., lat. vitellus.
vit├ęllus (lat.) s. n.
vit├ęllus s. n.
VITÉLLUS s. v. gălbenuș.
VITÉLLUS s.n. v. vitelus.
VIT├ëLUS s.n. Substan╚Ť─â de rezerv─â aflat─â ├«n ou─âle animalelor, din care se formeaz─â ╚Öi se nutre╚Öte embrionul. ÔÖŽ Nume dat g─âlbenu╚Öului de ou sau numai b─ânu╚Ťului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris ╚Öi vitellus. / < fr., lat. vitellus ÔÇô g─âlbenu╚Ö de ou].
VIT├ëLLUS s. n. ansamblul substan╚Ťelor de rezerv─â aflate ├«n ou─âle animalelor, din care se formeaz─â ╚Öi se nutre╚Öte embrionul. (< fr., lat. vitellus)

Vitellus dex online | sinonim

Vitellus definitie

Intrare: vitellus
vitelus substantiv neutru (numai) singular
vitellus substantiv neutru (numai) singular