viscoli definitie

2 intrări

25 definiții pentru viscoli

VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.
VISCOLÍ, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni zăpada. – Din viscol.
VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec.
VISCOLÍ, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni (succesiv) zăpada. – Din viscol.
VÍCOL s. n. v. viscol.
VICOLÍ vb. IV v. viscoli.
VÍSCOL, viscole, s. n. Vînt puternic cu ninsoare; vîrtejuri de zăpadă spulberată. Se muncea să-și scuture zăpada cită i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Fig. Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. – Pl. și: (m.) viscoli (HASDEU, R. V. 152, ALECSANDRI, S. 81). – Variantă: vícol (ALECSANDRI, T. 47) s. n.
VISCOLÍ, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. Impers. A bate vînt puternic cu ninsoare spulberată în vîrtejuri. Vineri noaptea a viscolit mereu, pînă tîrziu. BOGZA, A. Î. 137. Afară viscolește, s-aude lovind în geamuri pulberea de zăpadă, vînturată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. Așezat la gura sobei, noaptea pe cînd viscolește, Privesc focul. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Tranz. (Rar, cu subiectul «zăpadă») A lovi, a biciui (în rafale); a troieni. Lasă, măria-ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada și să-l bată soarele. DELAVRANCEA, O. II 133. 2. Fig. A se mișca repede, ca zăpada purtată de viscol. Viscolește alb nisipu-n lungul plajei fără lume. BOTEZ, P. O. 50. ◊ Tranz. (Rar) A face să se miște dintr-o parte în alta; a flutura, a zgîlțîi. Își strîngea mereu la piept antereul de lustrin negru pe care vîntul i-l lua afară, viscolindu-i-l încoa și încolo. MACEDONSKI, O. III 119. – Variantă: vicolí vb. IV.
víscol s. n., pl. víscole
viscolí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. viscoléște, imperf. 3 sg. viscoleá; conj. prez. 3 sg. să viscoleáscă
víscol s. n., pl. víscole
viscolí vb., ind. prez. 3 sg. viscoléște, imperf. 3 sg. viscoleá; conj. prez. 3 sg. viscoleáscă; ger. viscolínd
VÍSCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.
VISCOLÍ vb. 1. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vântul ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vântul ~ zăpada.)
VÍSCOL ~e n. Ninsoare însoțită de vânt puternic; vifor; spulber. /Orig. nec.
A VISCOLÍ pers. 3 ~éște intranz. A fi viscol; a spulbera. /Din viscol
vícol, vicóle, s.n. (reg.) viscol.
vicol n. Mold. viscol: ziua-i vicol, noaptea rece AL. [V. viscol].
viscol n. 1. vânt tare cu ninsoare repede; 2. prin extensiune: pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origină necunoscută].
viscolì v. a sufla un viscol: noaptea pe când viscolește AL.
vicol-, V. viscol-.
víscol n., pl. e (d. a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și vicol.
viscolésc v. intr. impers. (ung. *veszkölni îld. veszködni, a fi agitat). Bate vîntu pe cînd ninge: viscolea strașnic. – În nord și a vicoli.
VISCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.
VISCOLI vb. 1. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vîntul ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vîntul ~ zăpada.)

viscoli dex

Intrare: viscoli
viscoli impersonal conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
vicoli intranzitiv impersonal conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: viscol
viscol 2 pl. -i substantiv masculin
vicol substantiv neutru
viscol 1 pl. -e substantiv neutru