VIZAVÍ adv. Peste drum, (față) în față. Îi opriră ei cadrilul intîi, cu condiția să aibă vizavi pe Laura. REBREANU, I. 100. ♦ Față de..., în raport cu... El va avea trupa lui deosebită, se va bucura de o independență absolută vizavi de celelalte direcții romîne și străine. ALECSANDRI, S. 3. – Scris și: (după franțuzește) vis-à-vis (C. PETRESCU, C. V. 18, EMINESCU, N. 71).