VIROLOGÍE s. f. (Med.) Virusologie. – Din fr. virologie.

VIROLOGÍE s. f. (Med.) Virusologie. – Din fr. virologie.

!virologíe s. f., art. virología; g.-d. virologíi, art. virologíei

virologíe s. f., g.-d. art. Virologíei

VIROLOGÍE s.f. Parte a microbiologiei care studiază virusurile; virusologie. [< fr. virologie, cf. lat. virus – virus, gr. logos – știință].

VIROLOGÍE s. f. virusologie. (< fr. virologie)

VIROLOGÍE f. Ramură a microbiologiei care se ocupă cu studiul virușilor; virusologie. /<fr. virologie

virologíe s. f. (biol.) Ramură a microbiologiei care studiază virusurile ◊ „La Institutul de virusologie «Șt. S. Nicolau» al Academiei de științe medicale a avut loc ședința festivă de comunicări cu prilejul aniversării a 30 de ani de la apariția primului număr al revistei românești de specialitate – «Virologie».” Sc. 16 III 79 p. 5 (din fr. virologie; PR 1953; DN3, DEX-S)

VIRO- „virus, viral, virotic”. ◊ L. virus „venin, otravă” > fr. viro-, engl. id. > rom. viro-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., afanobionte*; ~forie (v. -forie), s. f., mecanism de purtare a unor virusuri adsorbite la suprafața unor microbi; ~id (v. -id), s. m., agent infecțios subviral, format dintr-o moleculă de acid ribonucleic, lipsită de înveliș proteic; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul virusurilor; sin. virusologie.