VIRANEÁ, viranele, s. f. (Învechit și arhaizant) Loc viran; ruine rămase de la o clădire arsă. Dinspre viraneaua cea mare, unde a fost hanul lui Constantin, vin zeci și sute de oameni. CAMIL PETRESCU, O. II 459.

VIRANEÁ, viranele, s. f. (Înv. și arh.) Loc viran; ruinele unor clădiri rămase în urma unui incendiu. – Tc. virane.

VIRANEÁ s. v. maidan, teren viran.

viraneá f., pl. ele (turc. virané). Sec. 18. Loc viran.

viranea s. v. MAIDAN. TEREN VIRAN.