VIPERÍN, -Ă, viperini, -e, adj. (Livr.) De viperă, privitor la viperă. – Din fr. viperin, lat. viperinus.

VIPERÍN, -Ă, viperini, -e, adj. (Livr.) De viperă, privitor la viperă. – Din fr. vipérin, lat. viperinus.

VIPERÍN, -Ă, viperini, -e, adj. (Rar) Referitor la viperă, de viperă. Constantin Lipan clipea mărunt, neînțelegînd în ce cuibar viperin a intrat. C. PETRESCU, C. V. 138.

viperín (livr.) adj. m., pl. viperíni; f. viperínă, pl. viperíne

viperín adj. m., pl. viperíni; f. sg. viperínă, pl. viperíne

VIPERÍN, -Ă adj. de viperă. (< fr. vipérin, lat. viperinus)

VIPERÍN ~ă (~i, ~e) Care ține de viperă; propriu viperei. /<fr. vipérin