VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.

VIOLENTÁRE, violentări, s. f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. violenta.

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.

VIOLENTÁRE, violentări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. violenta.

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrînge, a sili, a forța.

VIOLENTÁRE, violentări, s. f. Acțiunea de a violenta.

violentá (a ~) (vi-o-) vb., ind. prez. 3 violenteáză

violentáre (vi-o-) s. f., g.-d. art. violentắrii; pl. violentắri

violentá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. și pl. violenteáză

violentáre s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violentării; pl. violentări

VIOLENTÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

VIOLENTÁRE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.

VIOLENTÁ vb. I. tr. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].

VIOLENTÁRE s.f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei; silire, siluire, forțare. [Pron. vi-o-. / < violenta].

VIOLENTÁ vb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)

A VIOLENTÁ ~éz tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter

violentà v. a constrânge, a silui.

*violentéz v. tr. (fr. violenter, d. violent, violent). Rar. Violez, siluĭesc (fig.): a violenta conștiințele.

violenta vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

violentare s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.