Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru violentare

VIOLENT├ü, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violen╚Ť─â; a constr├ónge, a sili, a for╚Ťa. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violenter.
VIOLENT├üRE, violent─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a violenta ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] ÔÇô V. violenta.
VIOLENT├ü, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violen╚Ť─â; a constr├ónge, a sili, a for╚Ťa. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violenter.
VIOLENT├üRE, violent─âri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a violenta ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] ÔÇô V. violenta.
VIOLENT├ü, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violen╚Ť─â; a constr├«nge, a sili, a for╚Ťa.
VIOLENT├üRE, violent─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a violenta.
violentá (a ~) (vi-o-) vb., ind. prez. 3 violenteáză
violentáre (vi-o-) s. f., g.-d. art. violentắrii; pl. violentắri
violent├í vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violent├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. violente├íz─â
violentáre s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violentării; pl. violentări
VIOLENT├ü vb. v. constr├ónge, face, for╚Ťa, obliga, sili.
VIOLENT├üRE s. v. constr├óngere, for╚Ťare, obligare, silire.
VIOLENT├ü vb. I. tr. A s─âv├ór╚Öi un act de violen╚Ť─â; a constr├ónge, a sili, a for╚Ťa. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].
VIOLENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a violenta ╚Öi rezultatul ei; silire, siluire, for╚Ťare. [Pron. vi-o-. / < violenta].
VIOLENT├ü vb. tr. a s─âv├ór╚Öi un act de violen╚Ť─â; a constr├ónge, a sili. (< fr. violenter)
A VIOLENT├ü ~├ęz tranz. A supune la ceva ├«n mod violent; a trata cu violen╚Ť─â; a for╚Ťa. /<fr. violenter
violentà v. a constrânge, a silui.
*violent├ęz v. tr. (fr. violenter, d. violent, violent). Rar. Violez, silu─şesc (fig.): a violenta con╚Ötiin╚Ťele.
violenta vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.
violentare s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.

Violentare dex online | sinonim

Violentare definitie

Intrare: violenta
violenta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: vi-o-
Intrare: violentare
violentare substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-