20 definiții pentru violentare
VIOLENTÁ, violentez,
vb. I.
Tranz. A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [
Pr.: vi-o-] – Din
fr. violenter. VIOLENTÁRE, violentări,
s. f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [
Pr.: vi-o-] –
V. violenta. VIOLENTÁ, violentez,
vb. I.
Tranz. (
Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [
Pr.: vi-o-] – Din
fr. violenter. VIOLENTÁRE, violentări,
s. f. (
Livr.) Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [
Pr.: vi-o-] –
V. violenta. VIOLENTÁ, violentez,
vb. I.
Tranz. A comite un act de violență; a constrînge, a sili, a forța.
VIOLENTÁRE, violentări,
s. f. Acțiunea de a
violenta.
violentá (a ~) (vi-o-)
vb.,
ind. prez. 3 violenteáză
violentáre (vi-o-)
s. f.,
g.-d. art. violentắrii;
pl. violentắri
violentá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. și pl. violenteáză violentáre s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violentării; pl. violentări VIOLENTÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili. VIOLENTÁRE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire. VIOLENTÁ vb. I. tr. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].
VIOLENTÁRE s.f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei; silire, siluire, forțare. [Pron. vi-o-. / <
violenta].
VIOLENTÁ vb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)
A VIOLENTÁ ~éz tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter violentà v. a constrânge, a silui.
*violentéz v. tr. (fr. violenter, d. violent, violent). Rar. Violez, siluĭesc (fig.): a violenta conștiințele.
violenta vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI. violentare s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE. Violentare dex online | sinonim
Violentare definitie
Intrare: violenta
violenta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: violentare
violentare substantiv feminin