Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru violentare

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.
VIOLENTÁRE, violentări, s. f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. violenta.
VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.
VIOLENTÁRE, violentări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. violenta.
VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrînge, a sili, a forța.
VIOLENTÁRE, violentări, s. f. Acțiunea de a violenta.
violentá (a ~) (vi-o-) vb., ind. prez. 3 violenteáză
violentáre (vi-o-) s. f., g.-d. art. violentắrii; pl. violentắri
violentá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. și pl. violenteáză
violentáre s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violentării; pl. violentări
VIOLENTÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.
VIOLENTÁRE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.
VIOLENTÁ vb. I. tr. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].
VIOLENTÁRE s.f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei; silire, siluire, forțare. [Pron. vi-o-. / < violenta].
VIOLENTÁ vb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)
A VIOLENTÁ ~éz tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter
violentà v. a constrânge, a silui.
*violentéz v. tr. (fr. violenter, d. violent, violent). Rar. Violez, siluĭesc (fig.): a violenta conștiințele.
violenta vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.
violentare s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.

violentare definitie

violentare dex

Intrare: violenta
violenta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: vi-o-
Intrare: violentare
violentare substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-