Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

42 defini╚Ťii pentru violenta

VIOL├ëNT, -─é, violen╚Ťi, -te, adj. 1. Care se produce sau ac╚Ťioneaz─â cu putere, cu intensitate, cu violen╚Ť─â; intens, puternic, tare. ÔÖŽ (Despre culori, lumin─â etc.) Izbitor, ╚Ťip─âtor; tare, viu, puternic. 2. (Despre fiin╚Ťe) Care are o fire nest─âp├ónit─â, care se ├«nfurie u╚Öor, impulsiv, brutal, irascibil. ÔÖŽ (Despre manifest─âri ale fiin╚Ťelor) Care arat─â violen╚Ť─â, impulsivitate, nest─âp├ónire, agresiune. 3. Care se face cu for╚Ťa; brutal, silnic. ÔŚŐ Moarte violent─â = moarte provocat─â de un factor extern (traumatic, fizic, chimic, mecanic sau psihic). [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.
VIOLENT├ü, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violen╚Ť─â; a constr├ónge, a sili, a for╚Ťa. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violenter.
VIOL├ëN╚Ü─é, violen╚Ťe, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, t─ârie. 2. Lips─â de st─âp├ónire ├«n vorbe sau ├«n fapte; impulsivitate, brutalitate, vehemen╚Ť─â. 3. Faptul de a ├«ntrebuin╚Ťa for╚Ťa brutal─â; constr├óngere, violentare; siluire; ├«nc─âlcare a ordinii legale. ÔÖŽ Fapt─â violent─â, impulsiv─â. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.
VIOL├ëNT, -─é, violen╚Ťi, -te, adj. 1. Care se produce sau ac╚Ťioneaz─â cu putere, cu intensitate, cu violen╚Ť─â; intens, puternic, tare. ÔÖŽ (Despre culori, lumin─â etc.) Izbitor, ╚Ťip─âtor; tare, viu, puternic. 2. (Despre fiin╚Ťe) Care are accese de furie, care se las─â condus de m├ónie, care se ├«nfurie u╚Öor, care are manifest─âri nest─âp├ónite; coleric, furtunos, impulsiv, nest─âp├ónit. ÔÖŽ (Despre manifest─âri ale fiin╚Ťelor) Care arat─â violen╚Ť─â, impulsivitate, nest─âp├ónire, agresiune. 3. Care se face cu for╚Ťa; brutal, silnic. ÔŚŐ Moarte violent─â = moarte produs─â de un accident, de un act de violen╚Ť─â sau de alt─â cauz─â nefireasc─â. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.
VIOLENT├ü, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violen╚Ť─â; a constr├ónge, a sili, a for╚Ťa. [Pr.: vi-o-] ÔÇô Din fr. violenter.
VIOL├ëN╚Ü─é, violen╚Ťe, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, t─ârie. 2. Lips─â de st─âp├ónire ├«n vorbe sau ├«n fapte; vehemen╚Ť─â, furie. 3. Faptul de a ├«ntrebuin╚Ťa for╚Ťa brutal─â; constr├óngere, violentare; siluire; ├«nc─âlcare a ordinii legale. ÔÖŽ Fapt─â violent─â, impulsiv─â. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.
VIOL├ëNT, -─é, violen╚Ťi, -te, adj. 1. Care se produce sau ac╚Ťioneaz─â cu putere, cu violen╚Ť─â, cu intensitate mare; puternic, intens. ├Än cuvintele cu care-i recomand─â pe iubita sa, se arat─â lot v├«rtejul de sim╚Ťiminte violente ce-i rup inima. GHEREA, ST. CR. III 282. Ieri a fost cald; ast─âzi, ploaie ╚Öi p├«cl─â, dup─â o furtun─â violent─â. CARAGIALE, O. VII 12. Un v├«nt rece ╚Öi violent ├«ncepu s─â bat─â de la coasta Europei. BOLINTINEANU, O. 270. (Adverbial) Un c├«ine ├«ncepu s─â latre violent. C─éLINESCU, E. O. I 124. ÔÖŽ (Despre culori, lumin─â, surse de lumin─â) Intens, viu, puternic, tare, ╚Ťip─âtor. ├Ämi aduc aminte de-o ├«nt├«mplare care a r─âmas pentru totdeauna zugr─âvit─â ├«n culori violente dinaintea ochilor mei. SADOVEANU, O. VIII 128. Trecea la col╚Ťuri cu l─âmpile violente de cinematograf. C. PETRESCU, ├Ä. II 158. Culori violente scot ├«n iveal─â siluete mi╚Öc─âtoare de femei. ANGHEL, PR. 173. ÔŚŐ (Adverbial) Nu vor ob╚Ťine, cu tablourile lor, nici cel pu╚Ťin ├«nt├«ietatea asupra unei gravuri violent colorate. MACEDONSKI, O. IV 106. 2. (Despre oameni ╚Öi despre caracterul lor) Care are accese de furie, care se las─â condus de m├«nie, care se aprinde u╚Öor, se ├«nfurie repede, are manifest─âri nest─âp├«nite; coleric, impulsiv, furtunos, n─âvalnic. Ei, uite, vezi? ─âsta e cusurul t─âu ÔÇô e╚Öti violent. CARAGIALE, O. III 128. ÔŚŐ (Adverbial) Mi╚Öu, sub╚Ťirel ╚Öi sl─âbu╚Ť, ├«n picioare, gesticula violent, ca ╚Öi cum s-ar fi luptat cu ├«ntunericul. REBREANU, R. I 65. ÔÖŽ (Despre manifest─âri ale oamenilor) Care tr─âdeaz─â violen╚Ť─â, impulsivitate, nest─âp├«nire, agresiune. Clopotul suna stins printre glasuri violente. DUMITRIU, N. 41. 3. Care se face cu for╚Ťa; brutal, silnic. Era un copac putred, trunchiul era prea slab, ca s─â mai ╚Ťin─â coama. Ce mai trebuiau lovituri violente? CARAGIALE, O. III 153. ÔŚŐ Moarte violent─â = moarte produs─â de o ran─â, de un accident, de un act de violen╚Ť─â sau de alt─â cauz─â nefireasc─â. ├Ä╚Öi amintea ├«n c├«te chipuri v─âzuse oameni murind: b─âtr├«ni stingindu-se de moarte bun─â pe patul de-acas─â; oameni mor╚Ťi ├«n spitale; unii lovi╚Ťi de moarte violent─â. BART, S. M. 77.
VIOLENT├ü, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violen╚Ť─â; a constr├«nge, a sili, a for╚Ťa.
VIOL├ëN╚Ü─é, violen╚Ťe, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este violent; putere mare, intensitate, t─ârie. L-am apucat de bra╚Ť cu violen╚Ť─â. SADOVEANU, N. F. 140. Inima lui se contrase cu violen╚Ť─â. EMINESCU, N. 71. 2. Nest─âp├«nire ├«n vorbe sau ├«n fapte; vehemen╚Ť─â. Era un articol de o deosebit─â violen╚Ť─â, tinz├«nd s─â d├ór├«me dintr-o dat─â ╚Öi r─âsun─âtor un succes nu numai brusc, ci ╚Öi brutal. SADOVEANU, E. 179. Era vestit... pentru violen╚Ťa ╚Öi str─â╚Önicia sa. GHICA, la CADE. 3. Faptul de a ├«ntrebuin╚Ťa for╚Ťa brutal─â; constr├«ngere, siluire, violentare. Contradic╚Ťiile dintre clasele sociale antagoniste se rezolv─â prin explozie, prin revolu╚Ťia social-politic─â, lichidarea vechiului fiind cu neputin╚Ť─â f─âr─â ├«ntrebuin╚Ťarea violentei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 3/1. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) viol├şn╚Ť─â (HASDEU, I. V. 246, IONESCU, M. 63) s. f.
VIOL├ŹN╚Ü─é s. f. v. violen╚Ť─â.
viol├ęnt (vi-o-) adj. m., pl. viol├ęn╚Ťi; f. viol├ęnt─â, pl. viol├ęnte
violentá (a ~) (vi-o-) vb., ind. prez. 3 violenteáză
viol├ęn╚Ť─â (vi-o-) s. f., g.-d. art. viol├ęn╚Ťei; pl. viol├ęn╚Ťe
viol├ęnt adj. m. (sil. vi-o-), pl. viol├ęn╚Ťi; f. sg. viol├ęnt─â, pl. viol├ęnte
violent├í vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violent├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. violente├íz─â
viol├ęn╚Ť─â s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. viol├ęn╚Ťei; pl. viol├ęn╚Ťe
VIOL├ëNT adj., adv. 1. adj. agresiv, b─ât─âios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nest─âp├ónit, (fam. fig.) belicos. (De ce e╚Öti at├ót de ~?) 2. adj., adv. v. r─âu. 3. adj. v. impetuos. 4. adj. v. ├«nver╚Öunat. 5. adj. aprig, ├«nver╚Öunat, mare, (fig.) aprins. (Ceart─â ~.) 6. adv. brutal, (├«nv.) s─âlb─âtice╚Öte. (├Äl apuc─â ~ de m├ón─â.) 7. adj. v. silnic. 8. adj. furios, (fig.) turbat. (O ie╚Öire ~.) 9. adj. v. aspru. 10. adj. vehement. 11. adj. v. chinuitor. 12. adj. v. acut. 13. adj. v. cumplit. 14. adj. v. puternic. 15. adj. v. ╚Ťip─âtor.
VIOLENT├ü vb. v. constr├ónge, face, for╚Ťa, obliga, sili.
VIOL├ëN╚Ü─é s. 1. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nest─âp├ónire. (O ~ temperamental─â.) 2. v. r─âutate. 3. v. for╚Ť─â. 4. v. vehemen╚Ť─â. 5. impetuozitate, ├«nfocare, vehemen╚Ť─â. (Se ap─âr─â, riposteaz─â cu ~.) 6. v. intensitate.
VIOL├ëN╚Ü─é s. v. striden╚Ť─â.
Violent Ôëá calm, slab, ╚Öters
Violen╚Ť─â Ôëá nonviolen╚Ť─â
VIOL├ëNT, -─é adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nest─âp├ónit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, for╚Ťat. 4. (Despre culori, lumini etc.) ╚Üip─âtor, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus].
VIOLENT├ü vb. I. tr. A s─âv├ór╚Öi un act de violen╚Ť─â; a constr├ónge, a sili, a for╚Ťa. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].
VIOL├ëN╚Ü─é s.f. 1. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este violent; t─ârie, intensitate; vehemen╚Ť─â; acuitate. 2. Nest─âp├ónire de sine. 3. Brutalitate; siluire fizic─â. 4. (Jur.) Orice constr├óngere a liberei voin╚Ťe; ├«nc─âlcare a ordinii legale. [Pron. vi-o-, pl. -╚Ťe. / cf. fr. violence, it. violenza, lat. violentia].
VIOL├ëNT, -─é adj. 1. iute (din fire); impulsiv, nest─âp├ónit. 2. intens, puternic; tare. 3. brutal, for╚Ťat. 4. (despre culori, lumini) ╚Ťip─âtor, viu. (< fr. violent, lat. violentus, it. violento)
VIOLENT├ü vb. tr. a s─âv├ór╚Öi un act de violen╚Ť─â; a constr├ónge, a sili. (< fr. violenter)
VIOL├ëN╚Ü─é s. f. 1. ├«nsu╚Öirea a ceea ce este violent; t─ârie, intensitate; vehemen╚Ť─â; acuitate. 2. lips─â de st─âp├ónire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire. 3. folosirea for╚Ťei ├«n rela╚Ťiile interumane sau interstatale. ÔÖŽ teoria ─Ľi = teorie sociologic─â potrivit c─âreia inegalitatea social─â ├«╚Öi are geneza ├«n folosirea, pe o anumit─â treapt─â a dezvolt─ârii, a violen╚Ťei de c─âtre unii oameni ├«mpotriva altora. 4. (jur.) orice constr├óngere a liberei voin╚Ťe; ├«nc─âlcare a ordinii legale. (< fr. violence, lat. violentia, it. violenza)
VIOL├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care v─âde╚Öte violen╚Ť─â; caracterizat prin cruzime; cr├óncen. 2) Care ac╚Ťioneaz─â sau se exprim─â f─âr─â a se re╚Ťine; impulsiv; impetuos. Persoan─â ~t─â. ÔŚŐ Moarte ~t─â moarte prin asasinare sau survenit─â ├«n urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuan╚Ť─â foarte vie; b─ât─âtor la ochi; ╚Ťip─âtor; strident; aprins. /<fr. violent, lat. violentus, violento
A VIOLENT├ü ~├ęz tranz. A supune la ceva ├«n mod violent; a trata cu violen╚Ť─â; a for╚Ťa. /<fr. violenter
VIOL├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Faptul de a viola; aplicare a for╚Ťei fizice. 2) For╚Ť─â brutal─â de oprimare. Act de ~. 3) Pornire natural─â de a-╚Öi exprima ├«n mod brutal sentimentele. ~ verbal─â. 4) For╚Ť─â brutal─â (a unui lucuru sau fenomen). ~a v├óntului. /<fr. violence, lat. violentia, it. violenza
violent a. 1. care lucreaz─â cu o mare putere: v├ónt violent; 2. care nu ╚Ötie s─â se st─âp├óneasc─â: om violent; 3. foarte intensiv, ce cauzeaz─â o suferin╚Ť─â acut─â: friguri violente; 4. ├«n care se recurge la violen╚Ť─â: mijloace violente; moarte violent─â, cauzat─â de un accident sau de o crim─â.
violentà v. a constrânge, a silui.
violen╚Ť─â f. 1. caracterul celor violente; 2. tor╚Ť─â de care se uzeaz─â ├«n contra dreptului comun, ├«n contra legilor, ├«n contra libert─â╚Ťii publice.
*viol├ęnt, -─â adj. (lat. violentus). Puternic, furios: v├«nt violent, un violent acces de frigur─ş, o violent─â durere. Puternic, energic: otrav─â violent─â. Impulsiv, care se porne╚Öte (se ├«nfurie) u╚Öor: om, caracter violent. Silnic, brutal: mijloace violente. Adv. Cu violen╚Ť─â. V. vehement.
*violent├ęz v. tr. (fr. violenter, d. violent, violent). Rar. Violez, silu─şesc (fig.): a violenta con╚Ötiin╚Ťele.
*viol├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. violentia). Caracteru de a fi violent: e bine s─â-╚Ť─ş po╚Ť─ş st─âp├«ni violen╚Ťa. Fapt─â violent─â, sil─â: cu be╚Ťivu a trebuit s─â recurgem la violen╚Ť─â ca s─â-l d─âm afar─â. Loc. adv. V├«ntu b─âtea cu violen╚Ť─â, a proceda cu violen╚Ť─â.
VIOLENT adj., adv. 1. adj. agresiv, b─ât─âios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nest─âp├«nit, (fam. fig.) belicos. (De ce e╚Öti at├«t de ~?) 2. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, c├«inos, cr├«ncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necru╚Ť─âtor, neiert─âtor, ne├«mbl├«nzit, ne├«nduplecat, ne├«ndurat, ne├«ndur─âtor, nemilos, neomenos, neuman, r─âu, s─âlbatic, s├«ngeros, (livr.) sanguinar, (├«nv. ╚Öi pop.) n─âsilnic, (├«nv. ╚Öi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. ╚Öi Bucov.) avan, haps├«n, (├«nv.) jestoc, neomenit, sanguinic, salb─âticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poart─â ~.) 3. adj. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, ├«nfl─âc─ârat, ├«nfocat, n─âvalnic, nedomolit, nepotolit, nest─âp├«nit, nest─âvilit, s─âlbatic, tumultuos, vehement, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) 4. adj. aprig, aspru, cr├«ncen, crud, crunt, cumplit, ├«ncr├«ncenat, ├«nd├«rjit, ├«nver╚Öunat, ne├«mp─âcat, nepotolit, s├«ngeros, vajnic, (├«nv.) cr├«ncenit, tare, (fig.) ├«ncle╚Ötat. (O ├«nfruntare ~.) 5. adj. aprig, ├«nver╚Öunat, mare, (fig.) aprins. (Ceart─â ~.) 6. adv. brutal, (├«nv.) s─âlb─âtice╚Öte. (├Äl apuc─â ~ de m├«n─â.) 7. adj. brutal, for╚Ťat, silnic. (Mijloace, m─âsuri ~.) 8. adj. furios, (fig.) turbat. (O ie╚Öire ~.) 9. adj. aspru, brutal, greu, tare, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 10. adj. vehement, viguros, virulent. (Un protest ~.) 11. adj. chinuitor, intens, puternic, str─âpung─âtor, viu, (fig.) ascu╚Ťit, sfredelitor. (Durere ~.) 12. adj. acut, ad├«nc, ascu╚Ťit, intens, mare, p─âtrunz─âtor, profund, puternic, viu. (O suferin╚Ť─â moral─â ~.) 13. adj. aprig, cumplit, groaznic, ├«nfior─âtor, ├«nfrico╚Ö─âtor, ├«ngrozitor, nebun, s─âlbatic. (O pasiune ~ ├«l m─âcina.) 14. adj. aprig, intens, mare, puternic, stra╚Önic, tare, zdrav─ân. (Un v├«nt ~.) 15. adj. intens, izbitor, strident, tare, ╚Ťip─âtor, (rar) strig─âtor. (Culori, nuan╚Ťe ~.)
violenta vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.
violen╚Ť─â s. v. STRIDEN╚Ü─é.
VIOLEN╚Ü─é s. 1. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nest─âp├«nire. (O ~ temperamental─â.) 2. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, ne├«ndurare, neomenie, r─âutate, s─âlb─âticie, vitregie, (rar) nemil─â, nemilostivire, (pop.) c├«inie, c├«ino╚Öenie, (├«nv. ╚Öi reg.) n─âsilnicie, (├«nv.) cr├«ncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, groz─âvie, neomenire, r─âiciune, s─âlb─ât─âcime, s─âlb─âticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purt─ârii cuiva.) 3. constr├«ngere, for╚Ť─â, sil─â, silnicie, (livr.) servitute, (Ban.) s─âl─âb─ârie, (├«nv.) nevoie, potrivnicie, silin╚Ť─â, silnicire, str├«nsoare, (fig.) presiune. (Bunuri ob╚Ťinute prin ~.) 4. vehemen╚Ť─â, virulen╚Ť─â. (Un discurs de o mare ~.) 5. impetuozitate, ├«nfocare, vehemen╚Ť─â. (Se ap─âr─â, riposteaz─â cu ~.)
VIOLENTA NEMO IMPERIA CONTINUIT DIU (lat.) nu poate ╚Ťine mult o conducere bazat─â pe violen╚Ť─â ÔÇô Seneca, ÔÇ×TroadesÔÇŁ, 2, 259.

Violenta dex online | sinonim

Violenta definitie

Intrare: violent
violent adjectiv
  • silabisire: vi-o-lent
Intrare: violenta
violenta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: vi-o-
Intrare: violen╚Ť─â
violen╚Ť─â substantiv feminin
  • silabisire: vi-o-
violin╚Ť─â substantiv feminin