VINÍCOL, -Ă, vinicoli, -e, adj. Privitor la vii și la producția vinului, care aparține viilor și producției de vinuri. – Din fr. vinicole, it. vinicolo.

VINÍCOL, -Ă, vinicoli, -e, adj. Privitor la vii și la producția vinului, care aparține viilor și producției de vinuri. – Din fr. vinicole, it. vinicolo.

VINÍCOL, -Ă, vinicoli, -e, adj. Care se referă la vii și la producția vinului.

vinícol adj. m., pl. vinícoli; f. vinícolă, pl. vinícole

vinícol adj. m., pl. vinícoli; f. sg. vinícolă, pl. vinícole

VINÍCOL, -Ă adj. Referitor la vii și la producția vinului. [< fr. vinicole, cf. lat. vinum – vin, colere – a cultiva].

VINÍCOL, -Ă adj. referitor la vii și la producerea vinului. (< fr. vinicole, it. vinicolo)

VINÍCOL ~ă (~i, ~e) Care ține de cultura viței de vie. 2) Care produce vin; viticol. Industrie ~ă. /<fr. vinicole

vinicol a. ce ține de cultura viei, de producțiunea vinului: industrie vinicolă.

*vinícol, -ă adj. (d. lat. vinum, vin, și -col ca’n agri-col). Producător de vin saŭ relativ la producțiunea vinuluĭ: țară, societate vinicolă. V. viticol.

VINI- „vin, vie”. ◊ L. vinum „vin” > fr. vini-, it. id., engl. id. > rom. vini-. □ ~col (v. -col₁), adj., referitor la vii și la producția vinului; ~color (v. -color), adj., de culoarea purpurie a vinului; ~cultură (v. -cultură), s. f., viticultură*; ~fer (v. -fer), adj., care produce vin.