VILBROCHÉN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore (motor) cu unul sau mai multe coturi, care primește de la una sau de la mai multe biele o mișcare de rotație, pentru a o transmite mai departe unui sistem antrenat. Pe jos e trîntit un trunchi de fier cu două ondulații la un capăt. E un vilbrochen, o osie cu o parte în meandru pentru biele, destinat tot compresorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1955, nr. 481, 3/2.