VIITORÍE s. f. (Învechit) Viitor. De ai făcut un lucru și vrei ca să-l păstrezi Pentru viitorie, apoi să depărtezi Tot răul de-nainte-i și-orice-mpiedicare. NEGRUZZI, S. II 292.

VIITORÍE s. f. (Înv.) Viitor1. – Din viitor1 + suf. -ie.

VIITORÍE s. v. posteritate, viitor, viitorime.

viitorie s. v. POSTERITATE. VIITOR. VIITORIME.