10 definiții pentru vigilent
VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te,
adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După
fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis. VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te,
adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După
fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis. VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te,
adj. Care lucrează cu grijă, care își face datoria conștiincios. Aceste dificultăți... nu pot fi superioare silințelor unei administrațiuni vigilente. I. IONESCU, D. 480. ♦ Care manifestă vigilență; care este atent și observă uneltirile, manevrele adversarului. Popoarele trebuie să fie vigilente.
vigilént adj. m.,
pl. vigilénți;
f. vigiléntă,
pl. vigilénte
vigilént adj. m., pl. vigilénți; f. sg. vigiléntă, pl. vigilénte VIGILÉNT adj. v. prudent. VIGILÉNT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenție, cu grijă și cu perspicacitate; care manifestă vigilență. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans].
VIGILÉNT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilență; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans)
VIGILÉNT ~tă (~ți, ~te) Care manifestă vigilență; cu atenție susținută. Supraveghetor ~. /<fr. vigilant, lat. vigilans, ~ntis VIGILENT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.) Vigilent dex online | sinonim
Vigilent definitie