Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru vigilent

VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.
VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.
VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care lucrează cu grijă, care își face datoria conștiincios. Aceste dificultăți... nu pot fi superioare silințelor unei administrațiuni vigilente. I. IONESCU, D. 480. ♦ Care manifestă vigilență; care este atent și observă uneltirile, manevrele adversarului. Popoarele trebuie să fie vigilente.
vigilént adj. m., pl. vigilénți; f. vigiléntă, pl. vigilénte
vigilént adj. m., pl. vigilénți; f. sg. vigiléntă, pl. vigilénte
VIGILÉNT adj. v. prudent.
VIGILÉNT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenție, cu grijă și cu perspicacitate; care manifestă vigilență. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans].
VIGILÉNT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilență; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans)
VIGILÉNT ~tă (~ți, ~te) Care manifestă vigilență; cu atenție susținută. Supraveghetor ~. /<fr. vigilant, lat. vigilans, ~ntis
VIGILENT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.)

vigilent definitie

vigilent dex

Intrare: vigilent
vigilent adjectiv