VIFÓRNIȚĂ, vifornițe, s. f. Furtună, vijelie, vînt mare însoțit de zăpadă; viscol. V. vifor. Vifornița... trecea prin livezi pustiite, scuturînd flori de omăt, și cînta cu glasuri felurite. SADOVEANU, O. II 115. Era de o săptămînă o viforniță crîncenă, după o iarnă destul de ușoară. CAMIL PETRESCU, O. I 54. ◊ Fig. În ce parte l-o fi aruncat vifornița războiului? I. CR. III 326.