VIERSUÍ, viersuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A cânta, a îngâna un cântec. – Viers + suf. -ui.

VIERSUÍRE, viersuiri, s. f. Acțiunea de a viersui și rezultatul ei. – V. viersui.

VIERSUÍ, viersuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A cânta, a îngâna un cântec. – Viers + suf. -ui.

VIERSUÍRE, viersuiri, s. f. Acțiunea de a viersui și rezultatul ei. – V. viersui.

VIERSUÍ, viersuiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A cînta, a îngîna un cîntec.

viersuí (a ~) (a cânta) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viersuiésc, imperf. 3 sg. viersuiá; conj. prez. 3 să viersuiáscă

viersuíre s. f., g.-d. art. viersuírii; pl. viersuíri

viersuí (a cânta) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viersuiésc, imperf. 3 sg. viersuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. viersuiáscă

viersuíre s. f., g.-d. art. viersuírii; pl. viersuíri

VIERSUÍ vb. v. cânta, executa, interpreta, intona.

vĭersuĭésc și ve- v. intr. și tr. (d. vĭers). Pop. Glăsuĭesc. – Și verș-.

viersui vb. v. CÎNTA. EXECUTA. INTERPRETA. INTONA.