VICÓNTE, viconți, s. m. Titlu de noblețe ereditar, inferior contelui și superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte.

VICÓNTE, viconți, s. m. Titlu de noblețe ereditar, inferior contelui și superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte.

VICÓNTE, viconți, s. m. (În unele țări din apus) Titlu de noblețe ereditar, intermediar între baron și conte; persoană purtînd acest titlu.

vicónte s. m., pl. vicónți

vicónte s. m., pl. vicónți

VICÓNTE s.m. (În unele țări din Apus) Titlu de noblețe ereditar, intermediar între baron și conte; persoană care are acest titlu. [< fr. vicomte].

VICÓNTE s. m. titlu de noblețe ereditar, între baron și conte. (< fr. vicomte)

VICÓNTE ~ți m. (în unele țări; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior baronului și inferior contelui. /<fr. vicomte

*vicónte m. (fr. vicomte, d. mlat. vicecomes, -cómitis, adică viceconte, it. visconte). Nobil între baron și conte. – Fem. -tésă.