VICLENITÓR, -OÁRE, viclenitori, -oare, adj. (Învechit, adesea substantivat) (Persoană) care viclenește, care trădează. Viclenitorii voștri acum să găsesc dormind, să cercăm ca doar îi vom supune. DRĂGHICI, R. 290.

VICLENITÓR, -OÁRE, viclenitori, -oare, adj. (Înv.) Care viclenește (2). – Din vicleni + suf. -(i)tor.

VICLENITÓR adj. v. adulter, infidel, necredincios, nefidel.

viclenitor adj. v. ADULTER. INFIDEL. NECREDINCIOS. NEFIDEL.