VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Isus Hristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.

VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Cristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.

VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Dramă populară reprezentînd nașterea lui Hristos; care se joacă la țară de flăcăi costumați, cu prilejul crăciunului și al anului nou. A umbla cu vicleimul. ◊ Fig. Fugi de zîmbetul fățarnic și de strîngerea de mînă A acestor măști ce firea omenească o îngînă. Fugi. – E un vicleim ridicul, monoton din cale-afară. VLAHUȚĂ, O. A. I 73.

vicleím (vi-cle-) s. n., pl. vicleímuri

vicleím s. n. (sil. -cle-), pl. vicleímuri

VICLEÍM s. irozi (pl.), (reg.) vertep. (Datina ~ului.)

vicleím (-muri), s. n. – Dramă populară jucată în perioada Crăciunului. Mgr. Bηθλέεμ, cf. sl. Vithlĕemŭ. Obicei folcloric înv., interzis de Alexandru Suțu în 22 decembrie 1819, dar care s-a continuat pînă în zilele noastre. Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188.

VICLEÍM ~uri n. Dramă biblică despre nașterea lui Isus Hristos. [Sil. vi-cle-] /<gr. Vitleem n. pr.

Betleem n. sau Vicleim, sat în Palestina, unde se născură David și Isus, azi cu 5500 loc.

vicleim n. 1. dramă religioasă și populară pentru nașterea Domnului; 2. fig. spectacol ridicol. [După numele orașului Vitleim sau Betleem, unde s’au omorît pruncii de către Irod (de unde sinonimul Mold. irod)].

Vicleim n. numele popular al Betleemului.

*vicleím n., pl. e și urĭ (din Vitleim, forma ngr. îld. Betleem). Munt. Un fel de teatru popular care la început era religios, ĭar azĭ e o procesiune cu irozĭ și alte tipurĭ. Fig. Spectacul ridicul.

VICLEIM s. irozi (pl.), (reg.) vertep. (Datina ~ului.)

viclei)(m) v. irozi.