VICISITÚDINE, vicisitudini, s. f. (Mai ales la pl.) Succesiune de împrejurări grele; p. ext. necaz, suferință, nenorocire. [Limba romînâ] s-a păstrat unitară și bogată, cu toate vicisitudinile istoriei poporului nostru. L. ROM. 1956, nr. 6, 11. Dureri și vicisitudini personale au împovărai greu viața și simțirea mea. GALACTION, O. I 31. În studiul amănunțit al cronicilor se va înfățișa deseori prilejul de a vorbi despre vicisitudinile Costineștilor. IORGA, L. I 63.