viabil definitie

14 definiții pentru viabil

VIÁBIL, -Ă, viabili, -e, adj. Care prezintă condițiile, calitățile necesare pentru a dura, a se menține, a se dezvolta. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viable.
VIÁBIL, -Ă, viabili, -e, adj. (Livr.) Care prezintă condițiile, calitățile necesare pentru a dura, a se menține, a se dezvolta. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viable.
VIÁBIL, -Ă, viabili, -e, adj. (Despre ființe, fig. despre organizații sociale, idei etc.) Care are putere de viață și este capabil să trăiască; care poate să se mențină viu, să dăinuiască, să dureze. Una din cele mai viabile rămășițe ale capitalismului este naționalismul burghez. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 39. Națiunile socialiste... sînt mult mai unite și midt mai viabile decît orice națiune burgheză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 2/1. [Natura] aruncă fărâmăturile monstrului neviabil în topitoare, pentru ca să le toarne mai tîrziu într-un tipar normal. CARAGIALE, N. F. 21.
viábil (vi-a-) adj. m., pl. viábili; f. viábilă, pl. viábile
viábil adj. m. (sil. vi-a-), pl. viábili; f. sg. viábilă, pl. viábile
VIÁBIL adj. durabil, rezistent, trainic. (O operă ~.)
Viabil ≠ neviabil
VIÁBIL, -Ă adj. Capabil să trăiască, să dăinuiască, să viețuiască. [Pron. vi-a-. / cf. fr. viable].
VIÁBIL, -Ă adj. capabil să trăiască, să dureze. (< fr. viable)
VIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este în stare să trăiască sau să dureze timp îndelungat; apt de a avea o existență îndelungată. Un organism ~. [Sil. vi-a-] /<fr. viable
viabil a. destul de bine constituit spre a da speranța că va trăi: copil născut viabil.
1) *viábil, -ă adj. (fr. viable, d. vie, vĭață). Care poate trăi, născut destul de robust în cît să poată trăi: copil viabil.
2) viábil, -ă adj. (d. lat. via, drum, cale). Pe care se poate merge cu căruța: drumurĭ viabile.
VIABIL adj. durabil, rezistent, trainic. (O operă ~.)

viabil dex

Intrare: viabil
viabil adjectiv
  • silabisire: vi-a-bil