VICIÓS, -OÁSĂ, vicioși, -oase, adj. (Și în forma vițios) 1. Care are defecte; defectuos. Convin că această chartă are părți vicioase. BOLINTINEANU, O. 457. ◊ Cerc vicios v. cerc (I 2). ♦ Fig. Cu vicii, depravat, destrăbălat, corupt. În realitate însă, cetățeanul turmentat al lui Caragiale nu e nici vițios, nici păcătos, ci ignorant și prostit. GHEREA, ST. CR. I 345. Era, în adevăr, un om dezordonat, dar nicidecum vițios. CARAGIALE, O. III 234. Oricît de cinstită O faptă e în sine, dar poate fi prea rea, Cînd scopul ei se trage din vițios izvor. NEGRUZZI, S. II 269. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care are vicii de formă sau de fond (și este nevalabii). Testament vicios. – Pronunțat: -ci-os. – Variantă: vițiós, -oásă adj.