VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum). – Vițel + suf. -ar.

VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum). – Vițel + suf. -ar.

VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Păstor de viței. 2. (Bot.) Părangină. 3. (Zool.) Mormoloc.

vițelár (rar) s. m., pl. vițelári

vițelár s. m., pl. vițelári

VIȚELÁR s. (BOT.; Anthoxanthum odoratum) (reg.) pălciană, părangină, iarbă-mirositoare.

VIȚELÁR s. v. mormoloc.

VIȚELÁR¹ ~i m. Persoană care paște și îngrijește vițeii. /vițel + suf. ~ar

VIȚELÁR² ~i m. Plantă erbacee cu frunze înguste și lungi, cu rădăcini puternice și ramificate, care crește, mai ales pe locurile nelucrate. /vițel + suf. ~ar

VIȚELÁR³ ~i m. Larvă de broască, având bronhii în loc de plămâni; mormoloc. /vițel + suf. ~ar

vițelar m. plantă ce răspândește un plăcut miros ca al fânului proaspăt (Antoxanthum odoratum); 3. alt nume dat mormolocului. [Derivat din vițel].

mormolóc m. (sîrb. mormoljak, d. ngr. momolikion, vgr. mormolýkeion, momîĭe, sperietoare. V. borbolóc). Puĭ de broască de la naștere pînă cînd se face mare. Orĭ-ce vietate acŭatică care seamănă a mormoloc, cum se face, de ex., în apele stătute. – Se numește și vițelar.

pălciánă f., pl. iene. O plantă graminee numită și parangină, și vițelar (authoxanthum odoratum). Fînu se compune în cea maĭ mare parte din această plantă, care, după ce se usucă, răspîndește plăcutu eĭ miros caracteristic.

vițelár m. (d. vițel). Păzitor de vițel. Pălciană. Mormoloc.

VIȚELAR s. (BOT.; Anthoxanthum odoratum) (reg.) pălciană, părangină, iarbă-mirositoare.

vițelar s. v. MORMOLOC.

vițelár, vițelari, s.m. – (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut; părangină (Anthoxanthus odoratus). – Din vițel (< lat. vitellus) + suf. -ar (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

vițelár, -i, s.m. – (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut; părangină (Anthoxanthus odoratus). – Din vițel (< lat. vitellus).