VETUSTÁTE s. f. (Livr.) Vechime, bătrânețe. ♦ Stare de deteriorare provocată de trecerea timpului. – Din fr. vétuste, lat. vetustas, -atis.

VETUSTÁTE s. f. (Livr.) Vechime, bătrânețe. ♦ Stare de deteriorare provocată de trecerea timpului. – Din fr. vétuste, lat. vetustas, -atis.

vetustáte (livr.) s. f., g.-d. art. vetustắții

vetustáte s. f., g.-d. art. vetustății

VETUSTÁTE s. v. vechime.

VETUSTÁTE s.f. (Liv.) Vechime, bătrânețe; stare de deteriorare, produsă de trecerea timpului. [Cf. fr. vétusté, lat. vetustas].

VETUSTÁTE s. f. starea a ceea ce este vetust; vechime, bătrânețe. (< fr. vétusté, lat. vetustas)

vetustate s. v. VECHIME.