vetricea definitie

2 intrări

20 definiții pentru vetricea

VETRÍCE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. sb. vratič.
VETRÍCE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. scr. vratič.
VETRÍCE1 s. f. (Mold.; Entom.) Efemeră.[1]
VETRÍCE2, vetrice, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina terminată printr-un capitul, avînd flori centrale galbene și flori marginale albe (Chrysanthemum vulgare). înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului, cătină, tătăiș. GALAN, B. I 84. Pun în scăldătoarea [nepoatei]... ovăz, mălin, vetrice. MARIAN, NA. 280.
vetríce (ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetrícei; pl. vetríce
vetríce s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vetrícei; pl. vetríce
VETRÍCE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) mărun, măruncă, buruiană-de-ceas-rău, iarba-raiului.
VETRÍCE s. v. efemeră, efemeridă.
VETRICEÁ s. (BOT.; Chrysanthémum alpinum) piretru.
VETRICEÁ s. v. granat, spilcuță.
vetríce s. f.1. Iarba-raiului (Tanacetum vulgare). – 2. Insectă (Ephemera vulgata). – Var. vetrigă, vitriță. Lat. vitex, probabil prin intermediul unei forme vulgare *vitricem, ca în rezultatul it. vetrice, cf. REW 9389. După Tiktin, din sb. vratič, bg. vratiga, pol. wrotycz. – Der. vrătilică (var. vrotilică), s. f. (tilișcă, Circaea lutetiana), din bg. vrătliga, cf. Cihac, II, 466 și ventrilică.
VETRÍCE1 ~ f. Specie de insecte de talie medie, cu corpul alungit și subțiat, care în stadiul de larvă trăiesc câțiva ani, iar în faza adultă câteva zile. /Orig. nec.
VETRÍCE2 ~ f. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina erectă, înaltă, cu frunze alungite și cu flori galbene-aurii, dispuse în capitule. /< sb. vratic
vetrice f. pl. larve de insecte numite rusalii. [Origină necunoscută].
vetrice f. plantă cu proprietăți amare și aromatice (Tanacetum). [Serb. VRATIČ].
2) vetríce f. (sîrb. vratič, bg. vratiga și vrŭtliga, vetrice. V. vrătilică). O plantă sălbatică din familia compuselor cu proprietățĭ amare și aromatice (tanacetum vulgare). – Și fereceá.
1) vetríce f. (ca și vetrice 2, pin aluz. la învîrtire saŭ transformare). Dun. Un insect aripat (palingénia) mare de 2-3 c.m. care apare pe la mijlocu luĭ Ĭuniŭ și-șĭ depune în apă ouăle fecundate, cu care, cînd ajung larve (pe la mijlocu luĭ Aŭgust) se hrănește cega. (Pescariĭ scot aceste larve cu ghinu și le pun în undiță). Se numește și vetrígă și rusálie, ĭar ca larvă răsură.
vetrice s. v. EFEMERĂ. EFEMERIDĂ.
VETRICE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) mărun, măruncă, buruiană-de-ceas-rău, iarba-raiului.
vetricea s. v. GRANAT. SPILCUȚĂ.

vetricea dex

Intrare: vetrice
vetrice substantiv feminin
  • silabisire: ve-tri-ce
Intrare: vetricea
vetricea