veterinar definitie

15 definiții pentru veterinar

VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară (1). – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.
VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.
VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj. Care se referă la prevenirea și la combaterea bolilor de care suferă animalele. Secțiunile veterinare orășenești vor avea ca sarcină efectuarea controlului sanitar veterinar în centrele de. colectare, îngrășătorii, abatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. (În forma veterinarul) O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicei și rețetele... medicinei veterinarii sînt mai peste tot locul foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Medic veterinar (și substantivat, m.) = medic specializat în medicina privitoare la animale. Au și găsit... pe d-l Nae Popescu... om de treizeci și doi de ani și medic veterinar. SLAVICI, la CADE. – Variantă: (învechit) veterináriu, -ie, veterinarii, adj.
VETERINÁRIU, -IE adj. v. veterinar.
veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; adj. f. veterináră, pl. veterináre
veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; f. sg. veterináră, pl. veterináre
VETERINÁR s. (înv. și reg.) nalbant, (reg.) nălbar. (E de profesie ~.)
VETERINÁR, -Ă adj. Referitor la bolile animalelor. ◊ Medic veterinar (și s.m.) = medic pentru animale. // s.m. Tehnician, agent specialist în medicina pentru animale. [< fr. vétérinaire, cf. lat. veterinarius].
VETERINÁR, -Ă I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist în medicina veterinară. (< fr. vétérinaire, lat. veterinarius)
VETERINÁR2 ~i m. Medic specializat în tratarea bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veterinaire, germ. veterinär
VETERINÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de prevenirea și vindecarea bolilor la animale; propriu prevenirii și vindecării bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veterinaire, germ. veterinär
veterinar a. privitor la medicina animalelor: medic veterinar. ║ m. cel ce tratează boale de animale.
*veterinár m. (lat. veterinarius, d. veterinus, d. *vehiterinus, relativ la vitele de tras, d. vehere, a trage. V. vehicul). Relativ la boalele animalelor: medicina veterinară. S. m. Medic de animale.
MEDICINĂ VETERINA s. (rar) veterinărie.
VETERINAR s. (înv. și reg.) nalbant, (reg.) nălbar. (E de profesie ~.)

veterinar dex

Intrare: veterinar (adj.)
veterinar 1 adj. adjectiv
veterinariu adjectiv
Intrare: veterinar (s.m.)
veterinar 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul