VESTIMENTÁR, -Ă, vestimentari, -e, adj. Care ține de veșminte, privitor la veșminte, al veșmintelor. – Din fr. vestimentaire.

VESTIMENTÁR, -Ă, vestimentari, -e, adj. Care ține de veșminte, privitor la veșminte, al veșmintelor. – Din fr. vestimentaire.

VESTIMENTÁR, -Ă, vestimentari, -e, adj. (Franțuzism) Care se referă la veșminte; al veșmintelor. Avea în hainele lui, devenite prea largi, vestigii dintr-o mare eleganță vestimentară. CAMIL PETRESCU, N. 97. Îl jena felul ei de a vorbi, tare și vulgar... luxul vestimentar de gust îndoielnic. C. PETRESCU, Î. II 213.

vestimentár adj. m., pl. vestimentári; f. vestimentáră, pl. vestimentáre

vestimentár adj. m., pl. vestimentári; f. sg. vestimentáră, pl. vestimentáre

VESTIMENTÁR adj. (înv.) veșmântar. (Sub aspect ~.)

VESTIMENTÁR, -Ă adj. Referitor la veșminte. [Cf. fr. vestimentaire, lat. vestimentarius].

VESTIMENTÁR, -Ă adj. referitor la veșminte. (< fr. vestimentaire)

VESTIMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de îmbrăcăminte; propriu îmbrăcămintei. /<fr. vestimentaire

VESTIMENTAR adj. (înv.) veșmîntar. (Sub aspect ~.)