VÉSTĂ, veste, s. f. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză. – Din fr. veste.

VÉSTĂ, veste, s. f. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză. – Din fr. veste.

VÉSTĂ, veste, s. f. Veșmînt scurt pînă în talie, de obicei fără mîneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină (v. jiletcă); veșmînt asemănător cu acesta, purtat de femei peste bluză. Omul se căută în buzunarele vestei negre care-i sugruma burta. DUMITRIU, B. F. 49. Mai căută în buzunarul vestei. Mai descoperi cîteva hîrtii de cinci sute. C. PETRESCU, A. 389. Vezi să nu-mi uiți prosopul și vesta albă. BASSARABESCU, V. 41.

véstă s. f., g.-d. art. véstei; pl. véste

véstă s. f., g.-d. art. véstei; pl. véste

VÉSTĂ s. jiletcă, (pop.) laibăr. (Purta ~ sub haină.)

VÉSTĂ s.f. Obiect de îmbrăcăminte fără mâneci, care acoperă pieptul și spatele până la talie și este purtat (de bărbați) sub haină. [< fr. veste, it. vesta].

VÉSTĂ s. f. jachetă scurtă, fără guler și fără mâneci. (< fr. veste)

VÉSTĂ ~e f. Piesă de îmbrăcăminte, de obicei croșetată, fără mâneci și fără guler, care se poartă peste cămașă și acoperă corpul până la talie. [G.-D. vestei] /<germ. Weste, fr. veste

Vesta f. Mit. zeița focului domestic la Romani: cu focul albei Veste aprinde al meu sân EM.

vestă f. jiletcă. [Nemț. WESTE].

*véstă f., pl. e (germ. weste, d. fr. veste, vestă cu mînicĭ p. scrimă, care vine d. it. veste, lat. vestis, haĭnă, veșmînt; ngr. vésta. V. veșmînt). Jiletcă, haĭna scurtă și fără mînicĭ care se poartă pe supt surtuc. V. ilic.

VESTĂ s. jiletcă, (pop.) laibăr. (Purta ~ sub haină.)

véstă-frigidér s. f. 1967 Vestă folosită de unii muncitori, având canale prin care circulă apă rece v. terilenă //din vestă + frigider//

Hestia, cea mai mare dintre fiicele lui Cronus și ale Rheei și soră cu Zeus și cu Hera. Cu toate că a fost curtată de Apollo și de Poseidon ea a rămas, cu îngăduința lui Zeus, pururea fecioară. Nu părăsea niciodată Olympul și era considerată, atît de zei cît și de muritori, drept protectoarea căminului. Atribuțiile ei se suprapuneau cu cele ale Vestei, din mitologia romană.

Vesta, fiica lui Saturnus, era o veche divinitate romană, considerată drept protectoare a focului din cămin și a căminului în general și identificată de timpuriu cu Hestia din mitologia greacă (v. Hestia).

VESTĂ DE SALVARE mijloc de supraviețuire în caz de amerizare, putând fi confecționată din plută sau din cauciuc (acționată pneumatic de butelii cu CO2). Vesta de salvare este utilizată și de parașutiști pentru lansările pe apă.

veste galbene expr. (tox.) capsule de nembutal, substanță psihotropă.