VERZÚI, -IE, verzui, adj. Care bate în verde; verziu. – Verde + suf. -ui.

VERZÚI, -IE, verzui, adj. Care bate în verde; verziu. – Verde + suf. -ui.

VERZÚI², -IE, verzui, adj. Care bate în verde. Avea în ladă o redingotă verzuie. PAS, Z. I 197. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac... Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari. EMINESCU, O. I 134. Să-ți dau șalvarii mei, Verzui ca foaia de tei, De nu trece glonț prin ei. TEODORESCU, P. P. 501.

VERZU͹, verzuiesc, vb. IV. Intranz. (Neobișnuit) A avea o culoare verde, a se distinge printr-un colorit verde. În grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tînără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. REBREANU, R. II 299.

VERZU͹, verzuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea sau a căpăta culoarea verde, a se distinge printr-un colorit verde. – Din verzi (pl. lui verde).

verzúi adj. m., f. verzúie; pl. m. și f. verzúi

verzúi adj. m., f. verzúie; pl. m. și f. verzúi

VERZÚI adj. (rar) verziu, verzuriu, (pop.) prăzuliu, verzuliu, (reg.) verdunc, (înv.) verdos. (De culoare ~.)

VERZÚI ~ie (~i) Care bate în verde. /verde + suf. ~ui

verzuiu a. care bate în verde.

verzíŭ, -íe (est) și verzúĭ, -ĭe (vest) adj. Cam verde: apa verzie a uneĭ băltoage.

VERZUI adj. (rar) verziu, verzuriu, (pop.) prăzuliu, verzuliu, (reg.) verdunc, (înv.) verdos. (De culoare ~.)