vérde (-e), adj. –
1. Care are culoarea vegetației proaspete de vară. –
2. Proaspăt, tînăr, viguros. –
3. Crud. –
4. Puternic, viteaz. –
5. (
Adv.) Clar, deschis, fățiș. –
Mr. vearde,
megl. verdi,
istr. verde.
Lat. vĭrdis, în loc de vĭrĭdis (Pușcariu 1874; REW 9368a),
cf. it.,
sp.,
port. verde,
prov.,
fr.,
cat. vert,
alb. verdë (Philippide, II, 658).
Cf. varză. –
Der. verdeață,
s. f. (culoare verde; zarzavat); verdeț (
var. Olt. verdete),
s. m. (peștișor de rîu, Phoxinus laevis; nuia); verdare (
var. vărdare, Banat vărdaică, verdaică),
s. f. (specie de ciocănitoare, Gecinus viridis); verdoi (
var. verdoniu),
s. m. (virdare, Fringilla chloris); verdișor,
s. n. (
Mold., țuică, de mentă); verdunc,
adj. (verzui; varietate de struguri); verdon,
s. n. (
Olt., varietate de fasole verde); verziș,
s. n. (ramuri cu frunze), cuvînt creat de Alecsandri; verzișor,
s. m. (corp de cavalerie creat în
Munt. la jumătatea
sec. XVII; varietate de mere); verzui (
var. verzuriu),
adj. (care bate în verde); înverzi,
vb. (a redeveni, a se face verde;
refl., a se îngălbeni la față); înverzitor,
adj. (care înverzește). – Din
rom. provine
sb. verdun „verzolin” „foarte verde” (Candrea, Elemente, 405).