VERTICÍL, verticile, s. n. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.

VERTICÍL, verticile, s. n. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.

VERTICÍL, verticile, s. n. Fel de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor, grupate în jurul unui singur punct al tulpinii.

verticíl s. n., pl. verticíle

verticíl s. n., pl. verticíle

VERTICÍL s.n. 1. Mod de așezare a frunzelor, a ramurilor sau a florilor în jurul unui singur punct al tulpinii. 2. Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. [< fr. verticille, cf. lat. verticillus].

VERTICÍL s. n. 1. mod de așezare a frunzelor, ramurilor sau florilor din jurul unui singur punct al tulpinii. 2. cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. (< fr. verticille, lat. verticillus)

VERTICÍL ~e n. bot. Aranjare inelară a florilor, frunzelor sau ramurilor în jurul tulpinii. /<fr. verticille

*verticíl n., pl. e (lat. verticillus, dim. d. vertex, vîrf). Bot. Florĭ, frunze saŭ ramurĭ așezate în prejuru aceluĭașĭ punct.