Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru verticil

VERTIC├ŹL, verticile, s. n. Mod de a╚Öezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor ├«n form─â de cerc, la acela╚Öi nivel, ├«n jurul unei axe. ÔÇô Din fr. verticille, lat. verticillus.
VERTIC├ŹL, verticile, s. n. Mod de a╚Öezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor ├«n form─â de cerc, la acela╚Öi nivel, ├«n jurul unei axe. ÔÇô Din fr. verticille, lat. verticillus.
VERTIC├ŹL, verticile, s. n. Fel de a╚Öezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor, grupate ├«n jurul unui singur punct al tulpinii.
vertic├şl s. n., pl. vertic├şle
vertic├şl s. n., pl. vertic├şle
VERTIC├ŹL s.n. 1. Mod de a╚Öezare a frunzelor, a ramurilor sau a florilor ├«n jurul unui singur punct al tulpinii. 2. Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar fa╚Ť─â de un ax. [< fr. verticille, cf. lat. verticillus].
VERTIC├ŹL s. n. 1. mod de a╚Öezare a frunzelor, ramurilor sau florilor din jurul unui singur punct al tulpinii. 2. cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar fa╚Ť─â de un ax. (< fr. verticille, lat. verticillus)
VERTIC├ŹL ~e n. bot. Aranjare inelar─â a florilor, frunzelor sau ramurilor ├«n jurul tulpinii. /<fr. verticille
*vertic├şl n., pl. e (lat. verticillus, dim. d. vertex, v├«rf). Bot. Flor─ş, frunze sa┼ş ramur─ş a╚Öezate ├«n prejuru acelu─şa╚Ö─ş punct.

Verticil dex online | sinonim

Verticil definitie

Intrare: verticil
verticil substantiv neutru