VERSURÉL, versurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui vers. – Vers + suf. -urel.

VERSURÉL, versurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui vers. – Vers + suf. -urel.

VERSURÉL, versurele, s. n. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui vers. Dacă numele i-a fost tipărit la coada vreunor versurele... ferice de el. NEGRUZZI, S. I 69. Dalbe păsărele Cînta-n versurele. TEODORESCU, P. P. 422.

versurél (pop.) s. n., pl. versuréle

versurél s. n., pl. versuréle

VERSURÉL s. (LIT.) (rar) stihurel.

VERSUREL s. (LIT.) (rar) stihurel.