Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru versifica

VERSIFIC├ü, versific, vb. I. 1. Tranz. A transpune un text (de proz─â), o tem─â etc. ├«n versuri. 2. Intranz. (Rar) A face, a scrie versuri; a versui. ÔÇô Din fr. versifier, lat. versificare.
VERSIFIC├ü, versific, vb. I. 1. Tranz. A transpune un text (de proz─â), o tem─â etc. ├«n versuri. 2. Intranz. (Rar) A face, a scrie versuri; a versui. ÔÇô Din fr. versifier, lat. versificare.
VERSIFIC├ü, vers├şfic, vb. I. 1. Tranz. A transpune (un text) ├«n versuri. 2. Intranz. (Rar) A face, a scrie versuri.
versific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 vers├şfic─â
versific├í vb., ind. prez. 1 sg. vers├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. vers├şfic─â
VERSIFICÁ vb. (LIT.) a rima, (rar) a stihui, (înv.) a poetiza, a versui.
VERSIFIC├ü vb. I. intr. A face versuri. ÔÖŽ tr. A transpune ├«n versuri un text. [P.i. vers├şfic, 3,6 -c─â. / < lat. versificare, cf. fr. versifier].
VERSIFICÁ vb. I. intr. a face versuri. II. tr. a transpune în versuri un text. (< fr. versifier, lat. versificare)
A VERSIFIC├ü vers├şfic 1. intranz. A compune versuri. 2. tranz. (texte ├«n proz─â, teme, motive) A transpune ├«n versuri. /<lat. versificare, it. versificare, fr. versifier
versificà v. 1. a face versuri; 2. a pune în versuri.
*vers├şfic, a -├í v. intr. (lat. versi-fico, -fic├íre. V. veri-fic). Fac versur─ş (bune sa┼ş rele). V. tr. Pun ├«n versur─ş: a versifica o fabul─â. ÔÇô Pe la 1840 ╚Öi versu─şesc.
VERSIFICA vb. (LIT.) a rima, (rar) a stihui, (înv.) a poetiza, a versui.

Versifica dex online | sinonim

Versifica definitie

Intrare: versifica
versifica verb grupa I conjugarea I