veritate definitie

11 definiții pentru veritate

VERITÁTE, verități, s. f. (Rar) Realitate, adevăr. – Din fr. vérité, lat. veritas, -atis.
VERITÁTE, verități, s. f. (Rar) Realitate, adevăr. – Din fr. vérité, lat. veritas, -atis.
VERITÁTE, verități, s. f. (Rar) Adevăr. Sînt minciuni factice, dar verități ideale. HASDEU, I. V. 118.
veritáte (rar) s. f., g.-d. art. veritắții; pl. veritắți
veritáte s. f., g.-d. art. verității; pl. verități
VERITÁTE s. v. adevăr, realitate, veridicitate.
VERITÁTE s.f. (Liv.) Adevăr, realitate. [Cf. fr. vérité, lat. veritas].
VERITÁTE s. f. adevăr, realitate. (< fr. vérité, lat. veritas)
veritate f. 1. adevăr, lucru adevărat; 2. principiu sigur, axiomă: verități matematice.
*veritáte f. (lat. véritas, -átis). Rar. Adevăr.
veritate s. v. ADEVĂR. REALITATE. VERIDICITATE.

veritate dex

Intrare: veritate
veritate substantiv feminin