Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru verigi

VER├ŹG─é, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alc─âtuiesc un lan╚Ť. ÔÖŽ Fig. Element de leg─âtur─â; p. ext. parte component─â. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite m─ârimi, cu numeroase utiliz─âri tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighet─â. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formeaz─â toracele albinei. 5. (Reg.) Bra╚Ť de ap─â care ├«mprejmuie╚Öte un ostrov. 6. (├Än sintagma) Verig─â de rod = cuplu format dintr-o coard─â de rod ╚Öi un cap, care se las─â la t─âierea vi╚Ťei-de-vie. ÔÇô Din sl. veriga.
VER├ŹG─é, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alc─âtuiesc un lan╚Ť. ÔÖŽ Fig. Element de leg─âtur─â; p. ext. parte component─â. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite m─ârimi, cu numeroase ├«ntrebuin╚Ť─âri tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighet─â. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formeaz─â toracele albinei. 5. (Reg.) Bra╚Ť de ap─â care ├«mprejmuie╚Öte un ostrov. 6. (├Än sintagma) Verig─â de rod = cuplu format dintr-o coard─â de rod ╚Öi un cap, care se las─â la t─âierea vi╚Ťei de vie. ÔÇô Din sl. veriga.
VER├ŹG─é, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alc─âtuiesc un lan╚Ť; za. Dac─â se rupe o verig─â, tot lan╚Ťul se desface. ÔÖŽ Fig. Element de leg─âtur─â; p. ext. parte component─â, sector al unui ansamblu. Partidul Muncitoresc Rom├«n duce o politic─â de ├«nt─ârire a statului, de ├«nt─ârire a tuturor verigilor sale, de ├«nt─ârire a capacit─â╚Ťii sale de ap─ârare. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 3-4, 33. El trebuie s─â fie veriga dintre marea negustorime ╚Öi boierii frunta╚Öi ai ╚Ť─ârii. CAMIL PETRESCU, O. II 395. 2. Inel de metal (av├«nd numeroase ├«ntrebuin╚Ť─âri). Constat─â c─â la u╚Öa lui... lac─âtul era pus la am├«ndou─â verigele. C. PETRESCU, C. V. 42. Ghi╚Ť─â are o verig─â de s├«rm─â, pe care s├«nt ├«n╚Öirate semnele turmelor. SLAVICI, O. I 152. Un grindei de stejar st─â prins ├«n zid de am├«ndou─â laturile, iar ├«n mijloc este o verig─â ruginit─â de care se anina ╚Ötreangul. NEGRUZZI, S. I 311. 3. (Popular) Verighet─â. ├Än t─âcere, puse-o verig─â ├«n degetul Mibei, alta-n degetul lui Albert ╚Öi-i binecuv├«nt─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 54. Am o r├«z─â de verig─â ╚ś-o dr─âgu╚Ť─â-n ╚śeica-Mic─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 363. 4. (Regional) Fiecare dintre inelele care formeaz─â toracele albinei. 5. (Regional) Bra╚Ť de ap─â care ├«mprejmuie╚Öte un ostrov. C├«teodat─â ostrovul se alipe╚Öte de mal, f─âc├«nd parte din el, iar bra╚Ťul persist─â ca un bra╚Ť lateral al Dun─ârii care trece prin lunc─â, numit o verig─â. ANTIPA, P. 192.
ver├şg─â s. f., g.-d. art. ver├şgii; pl. ver├şgi
ver├şg─â s. f., g.-d. art. ver├şgii; pl. ver├şgi
VER├ŹG─é s. 1. v. za. 2. v. toart─â. 3. v. belciug.
VER├ŹG─é s. v. inel, lan╚Ť, verighet─â.
VER├ŹGI s. pl. v. c─âtu╚Öe, fiare.
ver├şg─â (-gi), s. f. ÔÇô 1. Inel. ÔÇô 2. Cerc. ÔÇô Mr. v─ârig─â, megl. virig─â. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga. ÔÇô Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); veriga╚Ö, s. m. (├«nv., codo╚Ö, intrigant); veriga╚Öe, s. f. (├«nv., codoa╚Ö─â); verig─â╚Öie, s. f. (codo╚Öl├«c); verig─â╚Öos, adj. (de codo╚Ö); verigat, adj. (prins ├«n verigi, str├«ns; se zice ╚Öi despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o plant─â parazit─â, Orobanche caryophyllacea); verighet─â, s. f. (inel de nunt─â).
VER├ŹG─é ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lan╚Ť. 2) Pies─â ├«n form─â de inel, av├ónd diferite ├«ntrebuin╚Ť─âri tehnice. 3) fig. Parte component─â a unui ansamblu, care serve╚Öte drept element de leg─âtur─â. 4) pop. Inel f─âr─â piatr─â, de obicei din metal pre╚Ťios, purtat drept simbol al leg─âturii dintre logodnici sau dintre so╚Ťi; verighet─â. [G.-D. verigii] /<sl. veriga
verig─â f. inel. [Slav. VERIGA, lan╚Ť].
ver├şg─â f., pl. ─ş (vsl. veriga, lan╚Ť; s├«rb. bg. ÔÇ×lan╚ŤÔÇŁ, la pl. ÔÇ×c─âtu╚Ö─şÔÇŁ. Cp. cu ghear─â). Inel de lan╚Ť. Verigu╚Ť─â de logodn─â. Halc─â, inel gros at├«rnat (de ex., la o luntre). Pl. Mar─ş halcale at├«rnate de fr├«nghi─ş ca s─â te apuc─ş cu m├«nile de ele la gimnastic─â. V. belc─şug.
verigă s. v. INEL. LANȚ. VERIGHETĂ.
VERIG─é s. 1. inel, ochi, za, (├«nv.) r─âtez. (~ de lan╚Ť.) 2. toart─â, ureche. (~ cercelului.) 3. belciug, inel. (~ de lac─ât.)
verigi s. pl. v. C─éTU╚śE. FIARE.

Verigi dex online | sinonim

Verigi definitie

Intrare: verig─â
verig─â substantiv feminin
Intrare: verigi
verigi