Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru verighet─â

VERIGH├ëT─é, verighete, s. f. Inel de metal (pre╚Ťios, f─âr─â pietre) purtat ca simbol al leg─âturii dintre logodnici sau so╚Ťi. ÔÇô Verig─â + suf. -et─â. Cf. ngr. vergh├ęta.
VERIGH├ëT─é, verighete, s. f. Inel de metal (pre╚Ťios, f─âr─â pietre) purtat ca simbol al leg─âturii dintre logodnici sau so╚Ťi. ÔÇô Verig─â + suf. -et─â. Cf. ngr. vergh├ęta.
VERIGH├ëT─é, verighete, s. f. Inel de metal (pre╚Ťios) care se poart─â pe deget ca simbol al leg─âturii dintre logodnici sau so╚Ťi. ├Ä╚Öi scoase verigheta, din deget ╚Öi o puse pe birou. C. PETRESCU, ├Ä. II 119.
verigh├ęt─â s. f., g.-d. art. verigh├ętei; pl. verigh├ęte
verigh├ęt─â s. f., pl. verigh├ęte
VERIGHÉTĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat și poartă ~.)
VERIGH├ëT─é s.f. Inel de metal (pre╚Ťios) purtat pe deget ca simbol al leg─âturii dintre logodnici sau so╚Ťi. [< it. verghetta, dup─â verig─â].
VERIGH├ëT─é ~e f. Inel f─âr─â piatr─â pre╚Ťioas─â, purtat ca simbol al leg─âturii dintre logodnici sau dintre so╚Ťi. /verig─â + suf. ~et─â
verighet─â f. inel de c─âs─âtorie.
verig├║╚Ť─â f., pl. e. Verig─â mic─â. Inel de logodn─â (numit ob., dar vulgar) verighet─â, pl. e (Rebr. 195).
VERIGHETĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat și poartă ~.)
verighetă, verighete s. f. (prst.) 1. anus. 2. cătușe.

Verighet─â dex online | sinonim

Verighet─â definitie

Intrare: verighet─â
verighet─â substantiv feminin