VERIGEÁ, verigele, s. f. (Pop.) Veriguță. – Verigă + suf. -ea.

VERIGEÁ, verigele, s. f. (Pop.) Veriguță. – Verigă + suf. -ea.

VERIGEÁ, verigele, s. f. Veriguță. Dară darul ce-mi era?.... Verigele, de inele, De la dalbe feciorele. PĂSCULESCU, L. P. 64.

verigeá (verighetă) (pop.) s. f., art. verigeáua, g.-d. art. verigélei; pl. verigéle, art. verigélele

verigeá s. f., art. verigeáua, g.-d. art. verigélei; pl. verigéle

VERIGEÁ s. v. veriguță.

verigea s. v. VERIGUȚĂ.