verif definitie

9 definiții pentru verif

VERÍF s. n. (în loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. – Din bg. verev.
VERÍF s. n. (În loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. – Din bg. verev.
VERÍF s. n. (Numai în loc. adv., în legătură cu felul de a așeza, a îndoi, a croi o stofă) În verif = în diagonală, pieziș.
veríf s. n.
veríf s. n.
VERÍF s.n. În verif = pieziș, în diagonală față de firele unei țesături. [< engl. verify].
veríf s. n. – Curmeziș, oblicitate. – Var. veref. Bg. na verevŭ (Scriban).
veréf n., pl. urĭ (bg. na verev, sîrb. na hero, id.). Munt. În veref, diagonal, din colț în colț (la croit). – În Mold. și Munt. est și -if, în Arg. -éŭ.
veríf, V. veref.

verif dex

Intrare: verif
verif substantiv neutru (numai) singular