Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru verdete

VERDE├ü╚Ü─é, (2) verde╚Ťuri, s. f. 1. Culoarea verde a vegeta╚Ťiei. ÔÖŽ (Concr.) Mul╚Ťime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi. 2. (La sg.) Frunze de p─âtrunjel, de m─ârar, de leu╚Ötean etc., folosite ├«n alimenta╚Ťie; (la pl.) zarzavaturi, legume (proaspete). 3. Compus: (Bot.) Verdea╚Ťa-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe st├ónci, pe ziduri umede, pe scoar╚Ťa arborilor. ÔÇô Verde + suf. -ea╚Ť─â.
VERDE├ü╚Ü─é, (2) verde╚Ťuri, s. f. 1. Culoarea verde a vegeta╚Ťiei. ÔÖŽ (Concr.) Mul╚Ťime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi. 2. (La sg.) Frunze de p─âtrunjel, de m─ârar, de leu╚Ötean etc., folosite ├«n alimenta╚Ťie; (la pl.) zarzavaturi, legume (proaspete). 3. Compus: (Bot.) verdea╚Ťa-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe st├ónci, pe ziduri umede, pe scoar╚Ťa arborilor. ÔÇô Verde + suf. -ea╚Ť─â.
VERDE├ü╚Ü─é, (3) verde╚Ťuri, s. f. 1. Culoarea verde a frunzelor, a ierbii, a vegeta╚Ťiei; verde1 (1) C├«mpiile poart─â un covor de iarb─â gras─â, de o verdea╚Ť─â crud─â ├«mbibat─â cu ap─â. RALEA, O. 117. Casele albe lucesc ├«n verdea╚Ťa frunzi╚Öului. BART, S. M. 47. Sus senin ╚Öi jos verdea╚Ť─â. CO╚śBUC, P. I 263. Firul Sandei se ascunde ├«n verdea╚Ťa frunzelor. SLAVICI, N. I 33. ÔÖŽ Fig. Prospe╚Ťime. [Poezia poporan─â] plin─â de verdea╚Ť─â ╚Öi de putere. ODOBESCU, S. I 186. 2. (Concretizat, cu sens colectiv) Mul╚Ťime de frunze, de ierburi, de ramuri verzi; vegeta╚Ťie, frunzi╚Ö. ├Än fa╚Ť─â, pe un petec de verdea╚Ť─â, Era, de c├«nd ╚Ťin minte, un cais Ce prim─âvara ├«nflorea ca-n vis. Era ├«n el at├«ta diminea╚Ť─â! BOTEZ, F. S. 24. Te-ai r─âsf─â╚Ťat ├«n verdea╚Ťa ╚Öi ├«n florile prim─âverilor, te-ai ├«mb─âtat de ╚Öoaptele p├«raielor. HOGA╚ś, DR. II 147. Trunchii p─âdurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra r├«ului ╚Öi formau bol╚Ťi nalte de verdea╚Ť─â. EMINESCU, N. 67. 3. (Mai ales la pl.) Legume, zarzavaturi (de la care se consum─â ├«n special frunzele). De-ar veni c├«t mai cur├«nd prim─âvara ÔÇô Atunci ies verde╚Ťurile. STANCU, D. 106. Aduse... pu╚Ťin─â m├«ncare de verde╚Ťuri pe o farfurie. ST─éNOIU, C. I. 164. Dup─â bor╚Öul polonez veneau m├«nc─âri... fierte cu verde╚Ťuri. NEGRUZZI, S. I 151. ÔÇô Pl. ╚Öi: (2, neobi╚Önuit) verde╚Ťe (TEODORESCU, P. P. 212).
VERD├ëTE, verde╚Ťi, s. m. (Regional) 1. (Iht.) Boi╚Ötean. Larva fluturelui-de-varz─â. 2. B├«t─â scurt─â ╚Öi groas─â de lemn verde; retevei, scurt─âtur─â. ÔÇô Variant─â: (1) verd├ę╚Ť (MARIAN, INS. 292) s. m.
VERDÉȚ s. m. v. verdete.
VERD├ëTE, verde╚Ťi, s. m. (Reg.) 1. (Iht.) Boi╚Ötean. 2. Larva fluturelui-de-varz─â. 3. B├ót─â scurt─â ╚Öi groas─â de lemn verde. ÔÇô Din verde + suf. -ete.
verde├í╚Ť─â s. f., g.-d. art. verd├ę╚Ťii; (legume, zarzavaturi) pl. verd├ę╚Ťuri
verde├í╚Ť─â s. f., g.-d. art. verd├ę╚Ťii; (legume, zarzavaturi) pl. verd├ę╚Ťuri
VERDE├ü╚Ü─é s. 1. verde, (fran╚Ťuzism) verdur─â. (~ ierbii.) 2. v. vegeta╚Ťie.
VERDÉTE s. v. boiștean, par, parmac, retevei, scurtătură.
VERDÉȚURI s. pl. v. zarzavat.
VERDE├ü╚Ü─é ~├ę╚Ťuri f. 1) Culoare verde. 2) Totalitate a plantelor verzi. 3) Frunzele verzi ale unor plante legumicole (ale m─ârarului, p─âtrunjelului, leu╚Öteanului etc.), folosite drept condiment. 4) la pl. Totalitate a plantelor de gr─âdin─â (p─âtl─âgele, castrave╚Ťi, ceap─â etc.), utilizate ├«n alimenta╚Ťie; zarzavat; legume. [G.-D. verde╚Ťii] /verde + suf. ~ea╚Ť─â
verdea╚Ť─â f. 1. coloare verde a ierbei, a plantelor, a frunzelor: verdea╚Ťa c├ómpului; 2. iarba, plantele ╚Öi frunzele ├«nse╚Öi: se culc─â pe verdea╚Ť─â; 3. pl. verde╚Ťuri, plante potagere ale c─âror frunze se m─ân├ónc─â, ca spanacul, cicoarea, etc.
verde╚Ť m. Zool. boi╚Ötean (dup─â spinarea-i verde ca iarba).
verde├í╚Ť─â f., pl. e╚Ť─ş (d. verde). Coloarea verde: verdele c├«mpulu─ş. ─Čarb─â, frunze verz─ş, copac─ş: a dormi pe verdea╚Ť─â, o cas─â ascuns─â ├«n verdea╚Ť─â. Legume: a cump─âra verdea╚Ť─â (╚Öi verde╚Ťur─ş pl. n.: fertur─â de verde╚Ťur─ş).
verd├ęte m. (d. verde). Munt. Vest. Boi╚Ötean. Olt. Nu─şa verde.
VERDEA╚Ü─é s. 1. verde, (fran╚Ťuzism) verdur─â. (~ ierbii.) 2. vegeta╚Ťie, (rar) verzi╚Ö. (C├«mpul ├«╚Öi pierdea ~.)
verdete s. v. BOI╚śTEAN. PAR. PARMAC. RETEVEI. SCURT─éTUR─é.
VERDEȚURI s. pl. zarzavat. (Legume și ~.)
verdea╚Ť─â, verde╚Ťuri s. f. dolar.

Verdete dex online | sinonim

Verdete definitie

Intrare: verdete
verde╚Ť substantiv masculin
verdete substantiv masculin
Intrare: verdea╚Ť─â
verdea╚Ť─â 2 pl. -e substantiv feminin
verdea╚Ť─â 1 pl. -uri substantiv feminin