Dicționare ale limbii române

3 intrări

10 definiții pentru verdet

VERDÉTE, verdeți, s. m. (Regional) 1. (Iht.) Boiștean. Larva fluturelui-de-varză. 2. Bîtă scurtă și groasă de lemn verde; retevei, scurtătură. – Variantă: (1) verdéț (MARIAN, INS. 292) s. m.
VERDÉȚ s. m. v. verdete.
VERDÉTE, verdeți, s. m. (Reg.) 1. (Iht.) Boiștean. 2. Larva fluturelui-de-varză. 3. Bâtă scurtă și groasă de lemn verde. – Din verde + suf. -ete.
VERDÉT s. v. florean, florinte.
VERDÉTE s. v. boiștean, par, parmac, retevei, scurtătură.
verdeț m. Zool. boiștean (după spinarea-i verde ca iarba).
verdéte m. (d. verde). Munt. Vest. Boiștean. Olt. Nuĭa verde.
verdet s. v. FLOREAN. FLORINTE.
verdete s. v. BOIȘTEAN. PAR. PARMAC. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.
VERDEȚ, Ilie (1925-2001, n. Comănești, jud. Bacău), om politic român. Comunist. Prim-min. (1979-1983). A întemeiat Partidul Socialist al Muncii, fiind ales în funcția de președinte (1992-2000).

Verdet dex online | sinonim

Verdet definitie

Intrare: verdet
verdet
Intrare: Verdeț
Verdeț
Intrare: verdete
verdeț substantiv masculin
verdete substantiv masculin