verdare definitie

14 definiții pentru verdare

VERDÁRE s. f. v. virdare.
VIRDÁRE, virdări, s. f. Specie de ciocănitoare, cu penele verzi împestrițate cu roșu, galben, negru și alb (Picus viridis). [Var.: verdáre s. f.] – Et. nec.
VERDÁRE s. f. v. virdare.
VIRDÁRE, virdări, s. f. Specie de ciocănitoare, cu penele verzi împestrițate cu roșu, galben, negru și alb (Picus viridis). [Var.: verdáre s. f.] – Et. nec.
VERDÁRE s. f. v. virdare.
VIRDÁRE, virdări, s. f. Specie frumoasă de ciocănitoare cu penele verzi, amestecate cu roșu, galben, negru și alb (Picus viridis); verdoaică. (Atestat în forma verdare) Verdarea cearcă copaciul și mai slab unde găsește, acolo ciocănește. PANN, P. V. II 125. – Variantă: verdáre s. f.
virdáre s. f., g.-d. art. virdắrii; pl. virdắri
virdáre s. f., g.-d. art. virdării; pl. virdări
VIRDÁRE s. (ORNIT.; Picus viridis) (reg.) ciocănitoare, svărdaică, ghionoaie-verde, horoi-verde.
VIRDÁRE s. v. ciocănitoare, ghionoaie.
VIRDÁRE ~ări f. Pasăre sedentară asemănătoare cu ciocănitoarea, având penajul verde împestrițat cu diferite culori. /Orig. nec.
verdáre f., pl. ărĭ (d. verde). Vest. Cĭocănitoare verde (picus viridis). – Și vărdare (Olt.).
virdare s. v. CIOCĂNITOARE. GHIONOAIE.
VIRDARE s. (ORNIT.; Picus viridis) (reg.) ciocănitoare, svărdaică, ghionoaie-verde, horoi-verde.

verdare dex

Intrare: virdare
virdare substantiv feminin
verdare substantiv feminin