Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru verdare

VERDÁRE s. f. v. virdare.
VIRD├üRE, vird─âri, s. f. Specie de cioc─ânitoare, cu penele verzi ├«mpestri╚Ťate cu ro╚Öu, galben, negru ╚Öi alb (Picus viridis). [Var.: verd├íre s. f.] ÔÇô Et. nec.
VERDÁRE s. f. v. virdare.
VIRD├üRE, vird─âri, s. f. Specie de cioc─ânitoare, cu penele verzi ├«mpestri╚Ťate cu ro╚Öu, galben, negru ╚Öi alb (Picus viridis). [Var.: verd├íre s. f.] ÔÇô Et. nec.
VERDÁRE s. f. v. virdare.
VIRD├üRE, vird─âri, s. f. Specie frumoas─â de cioc─ânitoare cu penele verzi, amestecate cu ro╚Öu, galben, negru ╚Öi alb (Picus viridis); verdoaic─â. (Atestat ├«n forma verdare) Verdarea cearc─â copaciul ╚Öi mai slab unde g─âse╚Öte, acolo cioc─âne╚Öte. PANN, P. V. II 125. ÔÇô Variant─â: verd├íre s. f.
virdáre s. f., g.-d. art. virdắrii; pl. virdắri
virdáre s. f., g.-d. art. virdării; pl. virdări
VIRDÁRE s. (ORNIT.; Picus viridis) (reg.) ciocănitoare, svărdaică, ghionoaie-verde, horoi-verde.
VIRDÁRE s. v. ciocănitoare, ghionoaie.
VIRD├üRE ~─âri f. Pas─âre sedentar─â asem─ân─âtoare cu cioc─ânitoarea, av├ónd penajul verde ├«mpestri╚Ťat cu diferite culori. /Orig. nec.
verd├íre f., pl. ─âr─ş (d. verde). Vest. C─şoc─ânitoare verde (picus viridis). ÔÇô ╚śi v─ârdare (Olt.).
virdare s. v. CIOC─éNITOARE. GHIONOAIE.
VIRDARE s. (ORNIT.; Picus viridis) (reg.) cioc─ânitoare, sv─ârdaic─â, ghionoaie-verde, horoi-verde.

Verdare dex online | sinonim

Verdare definitie

Intrare: virdare
virdare substantiv feminin
verdare substantiv feminin