Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru verdare

VERDÁRE s. f. v. virdare.
VIRDÁRE, virdări, s. f. Specie de ciocănitoare, cu penele verzi împestrițate cu roșu, galben, negru și alb (Picus viridis). [Var.: verdáre s. f.] – Et. nec.
VERDÁRE s. f. v. virdare.
VIRDÁRE, virdări, s. f. Specie de ciocănitoare, cu penele verzi împestrițate cu roșu, galben, negru și alb (Picus viridis). [Var.: verdáre s. f.] – Et. nec.
VERDÁRE s. f. v. virdare.
VIRDÁRE, virdări, s. f. Specie frumoasă de ciocănitoare cu penele verzi, amestecate cu roșu, galben, negru și alb (Picus viridis); verdoaică. (Atestat în forma verdare) Verdarea cearcă copaciul și mai slab unde găsește, acolo ciocănește. PANN, P. V. II 125. – Variantă: verdáre s. f.
virdáre s. f., g.-d. art. virdắrii; pl. virdắri
virdáre s. f., g.-d. art. virdării; pl. virdări
VIRDÁRE s. (ORNIT.; Picus viridis) (reg.) ciocănitoare, svărdaică, ghionoaie-verde, horoi-verde.
VIRDÁRE s. v. ciocănitoare, ghionoaie.
VIRDÁRE ~ări f. Pasăre sedentară asemănătoare cu ciocănitoarea, având penajul verde împestrițat cu diferite culori. /Orig. nec.
verdáre f., pl. ărĭ (d. verde). Vest. Cĭocănitoare verde (picus viridis). – Și vărdare (Olt.).
virdare s. v. CIOCĂNITOARE. GHIONOAIE.
VIRDARE s. (ORNIT.; Picus viridis) (reg.) ciocănitoare, svărdaică, ghionoaie-verde, horoi-verde.

Verdare dex online | sinonim

Verdare definitie

Intrare: virdare
virdare substantiv feminin
verdare substantiv feminin