Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru verbal

VERB├üL, -─é, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunic─â prin viu grai, din gur─â ├«n gur─â; care caracterizeaz─â graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care apar╚Ťine verbului (1), privitor la verb, de verb. ÔŚŐ Flexiune verbal─â = conjugare (2). ÔÇô Din fr. verbal, lat. verbalis.
VERB├üL, -─é, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunic─â prin viu grai, din gur─â ├«n gur─â; care caracterizeaz─â graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care apar╚Ťine verbului (1), privitor la verb, de verb. ÔŚŐ Flexiune verbal─â = conjugare (2). ÔÇô Din fr. verbal, lat. verbalis.
VERB├üL, -─é, verbali, -e, adj. 1. Care se face prin viu grai sau se transmite oral, din gur─â ├«n gur─â; (├«n opozi╚Ťie cu scris) care caracterizeaz─â graiul viu, vorbirea; oral. (Adverbial) Apoi, apropiindu-se mai mult, ad─âog─â: A╚Ö avea ceva verbal. D. ZAMFIRESCU, R. 161. ÔŚŐ (├Än special ├«n diploma╚Ťie) Not─â verbal─â = not─â nesemnat─â, echivalent─â cu o declara╚Ťie oral─â. ÔŚŐ Compus: proces- verbal v. proces. ÔÖŽ Care se refer─â la exprimarea prin vorbe; format din cuvinte. Poezia acestuia ├«nscrie de cele mai multe ori o mare bog─â╚Ťie de idei ├«ntr-o extrem de mare economie verbal─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 3/3. Hoga╚Ö este un autor st─âp├«n pe o incontestabil─â putere verbal─â. VIANU, A. P. 282. 2. (├Än expr.) Surditate verbal─â v. surditate. 3. Care apar╚Ťine verbului, privitor la verb. Forme verbale. Ôľş ├Än ruse╚Öte flexiunea nominal─â e sintetic─â, iar cea verbal─â e analitic─â. GRAUR, F. L. 180.
proc├ęs-verb├íl s. n., pl. proc├ęse-verb├íle
verbál adj. m., pl. verbáli; f. verbálă, pl. verbále
proc├ęs-verb├íl s. n., pl. proc├ęse-verb├íle
verbál adj. m., pl. verbáli; f. sg. verbálă, pl. verbále
PROCES-VERBÁL s. (rar) protocol, (înv.) jurnal, tacrir. (A încheia un ~.)
VERBÁL adj. oral. (Comunicare ~.)
VERB├üL, -─é adj. Care se transmite prin viu grai, din gur─â ├«n gur─â. ÔŚŐ Not─â verbal─â = not─â diplomatic─â nesemnat─â, echivalent─â cu o declara╚Ťie oral─â. [Cf. lat. verbalis, fr. verbal].
VERB├üL, -─é adj. 1. care se transmite prin viu grai; oral. ÔÖŽ not─â ~─â = not─â diplomatic─â nesemnat─â, echivalent─â cu o declara╚Ťie oral─â. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. ÔÖŽ flexiune ~─â = conjugare (1). ÔŚŐ cu valoare de verb. (< fr. verbal, lat. verbalis)
VERB├üL1 ~─â (~i, ~e) 1) Care se realizeaz─â prin vorbire; oral. Expresie ~─â. ÔŚŐ Not─â ~─â not─â diplomatic─â f─âr─â semn─âtur─â, remis─â de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat str─âin. /<fr. verbal, lat. verbalis
VERB├üL2 ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de un verb; propriu verbului. Desinen╚Ť─â ~─â. 2) Care are valoare de verb; cu valoare de verb. Locu╚Ťiune ~─â. 3) Care deriv─â de la verb. /<fr. verbal, lat. verbalis
proces-verbal n. 1. act prin care un comisar constat─â un fapt, un delict; 2. darea de seam─â a unei ╚Öedin╚Ťe.
verbal a. 1. rostit din gură, iar nu dat în scris: promisiune verbală; 2. Gram. propriu verbului, ce provine dela un verb: adjectiv verbal. V. proces.
*verb├íl, -─â adj. (lat. verbalis). Oral, din gur─â: declara╚Ťiune verbal─â. Gram. De verb, al verbulu─ş: form─â verbal─â. Provenit din verb: adjectiv, substantiv verbal. Adv. Din gur─â (nu ├«n scris): a promite verbal. V. proces.
PROCES-VERBAL s. (rar) protocol, (înv.) jurnal, tacrir. (A încheia un ~.)
VERBAL adj. oral. (Comunicare ~.)
mod verbal categorie gramatical─â specific─â verbului.
mod verbal categorie gramatical─â specific─â verbului.
VERB├üL, -─é adj. (cf. lat. verbalis, fr. verbal): ├«n sintagmele abstract verbal, adjectiv verbal, atribut verbal, context verbal, copul─â verbal─â, expresie verbal─â (impersonal─â), flexiune verbal─â, form─â verbal─â, grup verbal, limbaj verbal, locu╚Ťiune verbal─â, morfem verbal, perifraz─â verbal─â, predicat verbal, propozi╚Ťie verbal─â ╚Öi sistem verbal (v.).

Verbal dex online | sinonim

Verbal definitie

Intrare: verbal
verbal adjectiv
Intrare: proces-verbal
proces-verbal substantiv neutru