verbal definitie

2 intrări

21 definiții pentru verbal

VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis.
VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis.
VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face prin viu grai sau se transmite oral, din gură în gură; (în opoziție cu scris) care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. (Adverbial) Apoi, apropiindu-se mai mult, adăogă: Aș avea ceva verbal. D. ZAMFIRESCU, R. 161. ◊ (În special în diplomație) Notă verbală = notă nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. ◊ Compus: proces- verbal v. proces. ♦ Care se referă la exprimarea prin vorbe; format din cuvinte. Poezia acestuia înscrie de cele mai multe ori o mare bogăție de idei într-o extrem de mare economie verbală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 3/3. Hogaș este un autor stăpîn pe o incontestabilă putere verbală. VIANU, A. P. 282. 2. (În expr.) Surditate verbală v. surditate. 3. Care aparține verbului, privitor la verb. Forme verbale. ▭ În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală e analitică. GRAUR, F. L. 180.
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
verbál adj. m., pl. verbáli; f. verbálă, pl. verbále
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
verbál adj. m., pl. verbáli; f. sg. verbálă, pl. verbále
PROCES-VERBÁL s. (rar) protocol, (înv.) jurnal, tacrir. (A încheia un ~.)
VERBÁL adj. oral. (Comunicare ~.)
VERBÁL, -Ă adj. Care se transmite prin viu grai, din gură în gură. ◊ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. [Cf. lat. verbalis, fr. verbal].
VERBÁL, -Ă adj. 1. care se transmite prin viu grai; oral. ♦ notă ~ă = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. ♦ flexiune ~ă = conjugare (1). ◊ cu valoare de verb. (< fr. verbal, lat. verbalis)
VERBÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se realizează prin vorbire; oral. Expresie ~ă.Notă ~ă notă diplomatică fără semnătură, remisă de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat străin. /<fr. verbal, lat. verbalis
VERBÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de un verb; propriu verbului. Desinență ~ă. 2) Care are valoare de verb; cu valoare de verb. Locuțiune ~ă. 3) Care derivă de la verb. /<fr. verbal, lat. verbalis
proces-verbal n. 1. act prin care un comisar constată un fapt, un delict; 2. darea de seamă a unei ședințe.
verbal a. 1. rostit din gură, iar nu dat în scris: promisiune verbală; 2. Gram. propriu verbului, ce provine dela un verb: adjectiv verbal. V. proces.
*verbál, -ă adj. (lat. verbalis). Oral, din gură: declarațiune verbală. Gram. De verb, al verbuluĭ: formă verbală. Provenit din verb: adjectiv, substantiv verbal. Adv. Din gură (nu în scris): a promite verbal. V. proces.
PROCES-VERBAL s. (rar) protocol, (înv.) jurnal, tacrir. (A încheia un ~.)
VERBAL adj. oral. (Comunicare ~.)
mod verbal categorie gramaticală specifică verbului.
mod verbal categorie gramaticală specifică verbului.
VERBÁL, -Ă adj. (cf. lat. verbalis, fr. verbal): în sintagmele abstract verbal, adjectiv verbal, atribut verbal, context verbal, copulă verbală, expresie verbală (impersonală), flexiune verbală, formă verbală, grup verbal, limbaj verbal, locuțiune verbală, morfem verbal, perifrază verbală, predicat verbal, propoziție verbală și sistem verbal (v.).

verbal dex

Intrare: verbal
verbal adjectiv
Intrare: proces-verbal
proces-verbal substantiv neutru