Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ventricul

VENTR├ŹCUL, ventricule, s. n. (Anat.) Cavitate natural─â, de dimensiuni reduse, ├«n interiorul unor organe. ÔÇô Din fr. ventricule, lat. ventriculus.
VENTR├ŹCUL, ventricule, s. n. (Anat.) Cavitate natural─â, de dimensiuni reduse, ├«n interiorul unor organe. ÔÇô Din fr. ventricule, lat. ventriculus.
VENTR├ŹCUL, ventricule, s. n. Fiecare dintre cele dou─â desp─âr╚Ťituri de jos ale inimii. S├«ngele din ├«ntreg organismul se vars─â ├«n camerele superioare ale inimii... de aci ├«n camerele inferioare numite ventricule. ANATOMIA 47. Ventriculul se dilat─â mai mult dec├«t ├«nc├ónte ├«n timpul diastolei. DANIELOPOLU, F. N. II 31.
ventr├şcul s. n., pl. ventr├şcule
ventr├şcul s. n., pl. ventr├şcule
VENTR├ŹCUL s. (├«nv.) talam.
VENTR├ŹCUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele dou─â cavit─â╚Ťi inferioare ale inimii sau cavit─â╚Ťile creierului. 2. Cavitate intern─â de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter ÔÇô p├óntece].
VENTR├ŹCUL1 s. n. cavitate mic─â ├«n interiorul unui organ (inim─â, creier, laringe). (< fr. ventricule, lat. ventriculus)
VENTRICUL2(O)- elem. ÔÇ×ventriculÔÇŁ. (< fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos)
VENTR├ŹCUL ~─â (~i, ~e) Cavitate natural─â, de dimensiuni reduse, ├«n interiorul unui organ (inim─â, creier). [Sil. ven-tri-] /<fr. ventricule, lat. ventriculus[1]
ventricul─â f. Anat. cavitate particular─â unor organe: ventriculele inimei, ventriculele creierului.
*ventr├şcul n., pl. e (lat. ventriculus, dim. d. venter, p├«ntece. V. ventral, vintre). Anat. Cavitate la diferite organe: ventriculele inimi─ş. V. auricul─â.
VENTRICUL s. (ANAT.) (înv.) talam.

Ventricul dex online | sinonim

Ventricul definitie

Intrare: ventricul (subst.)
ventricul 2 pl. -i substantiv masculin
ventricul 1 pl. -e substantiv neutru
Intrare: ventricul (pref.)
ventricul 3 pref. element de compunere prefix