Dicționare ale limbii române
VÉNTRU, ventre, s. n. (Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. – Din fr. ventre.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
VÉNTRU, ventre, s. n. (Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. – Din fr. ventre.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
véntru s. n., art. véntrul; pl. véntre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
véntru s. n., art. véntrul; pl. véntre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
VÉNTRU s. (FIZ.) v. umflătură.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
VÉNTRU s.n. 1. (Rar) Pântece. 2. (Fiz.) Punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime (presiunea, viteza etc.) are valoare maximă. [< fr., it. ventre, lat. venter].
VÉNTRU s. n. (fiz.) punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime are valoare maximă. (< fr. ventre)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
ventre, V. vintre.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
víntre și (vechĭ) véntre f. (lat. vĕnter, vĕntris, pîntece; it. pv. fr. cat. pg. ventre, sp. vientre. V. ventricul). Vechĭ. Pîntece. Azĭ. Rar. Partea de jos a pînteceluĭ (între stinghiĭ). Diareĭe, treapăd. – În L. V. și n., pl. tot așa (ca nume): vintrele nostru, vintrele mele. – Și vîntre (Barac). V. ie 2.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
VENTRU s. (FIZ.) umflătură.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink