10 definiții pentru ventre
VÉNTRU, ventre,
s. n. (
Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. – Din
fr. ventre. VÉNTRU, ventre,
s. n. (
Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. – Din
fr. ventre. véntru s. n.,
art. véntrul;
pl. véntre
véntru s. n., art. véntrul; pl. véntre VÉNTRU s. (FIZ.) v. umflătură. VÉNTRU s.n.
1. (Rar) Pântece.
2. (Fiz.) Punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime (presiunea, viteza etc.) are valoare maximă. [< fr., it. ventre, lat. venter].
VÉNTRU s. n. (fiz.) punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime are valoare maximă. (< fr. ventre)
víntre și (vechĭ)
véntre f. (lat. vĕnter, vĕntris, pîntece; it. pv. fr. cat. pg. ventre, sp. vientre. V.
ventricul). Vechĭ. Pîntece. Azĭ. Rar. Partea de jos a pînteceluĭ (între stinghiĭ). Diareĭe, treapăd. – În L. V. și n., pl. tot așa (ca nume): vintrele nostru, vintrele mele. – Și
vîntre (Barac). V.
ie 2. VENTRU s. (FIZ.) umflătură. Ventre dex online | sinonim
Ventre definitie