VENINÓS, -OÁSĂ, veninoși, -oase, adj. Care conține sau secretă venin (1); care este otrăvit, care poate otrăvi. ♦ Fig. Răutăcios, dușmănos; plin de răutate. – Lat. venenosus sau venin + suf. -os.

VENINÓS, -OÁSĂ, veninoși, -oase, adj. Care conține sau secretă venin (1); care este otrăvit, care poate otrăvi. ♦ Fig. Răutăcios, dușmănos; plin de răutate. – Lat. venenosus sau venin + suf. -os.

VENINÓS, -OÁSĂ, veninoși, -oase, adj. Care conține venin, care este otrăvit, care poate otrăvi(v. otrăvitor). Soru-mea, nășico, socot eu că se gîndește să-mi dea ciuperci veninoase. SADOVEANU, M. C. 143. Paloșul șî-acuma-i plin de, sînge veninos. EFTIMIU, Î. 129. Au trecut... prin codri și pustietăți în cari fojgăiau balauri, aspide veninoase. CREANGĂ, P. 94. Voinicii noștri... au lănci veninoase. BOLINTINEANU, O. 10. O zvîrle jos ca pe-un șerpe veninos. ALECSANDRI, P. II 14. ♦ Fig. Răutăcios, dușmănos. Ochii răi și veninoși ai lumii. VLAHUȚĂ, O. A. III 113. La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri. EMINESCU, O. I 150.

veninós adj. m., pl. veninóși; f. veninoásă, pl. veninoáse

veninós adj. m., pl. veninóși; f. sg. veninoásă, pl. veninoáse

VENINÓS adj. v. otrăvitor.

VENINÓS adj. v. dușmănos, ostil, răutăcios.

VENINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care conține sau secretă venin; cu venin. 2) fig. Care manifestă venin; plin de venin. /venin + suf. ~os

veninos a. 1. plin de venin (vorbind de animale): scorpie veninoasă; 2. fig. răutăcios: gură veninoasă. [Lat. VENENOSUS].

veninós, -oásă adj. (lat. venenosus, it. velenoso, sp. venenoso). Plin de venin, care are venin: șerpĭ veninoșĭ, plante veninoase. Fig. Invidios, răutăcĭos: limbă veninoasă.

veninos adj. v. DUȘMĂNOS. OSTIL. RĂUTĂCIOS.

VENINOS adj. otrăvitor, (pop.) otrăvicios ( înv. și reg. ) topsicat. (Plante ~.)