venétă (limbă) s. f., g.-d. art. venétei

venétă (limba) s. f.

VENÉT, -Ă I. s. m. (pl.) populație indo-europeană așezată în antichitate în nord-estul Italiei, supusă de romani. II. adj. din provincia Veneția. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de veneți. (< it. veneto)

VENÉTĂ s. f. (< adj. venet, -ă, cf. fr. vénète): limbă indo-europeană din grupul italic (alături de etruscă, faliscă, latină, oscă și umbriană), vorbită de veneți – populație așezată în antichitate în nord-estul Italiei, în zona Veneției, apoi în unele ținuturi din vechea Galie Transalpină (în actualul departament Morbihan, prefectura Vannes, în Bretania meridională). Peste ea s-a suprapus latina, odată cu expansiunea romană.