venerare definitie

2 intrări

22 definiții pentru venerare

VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.
VENERÁRE, venerări, s. f. Faptul de a venera. – V. venera.
VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.
VENERÁRE, venerări, s. f. (Rar) Faptul de a venera – V. venera.
VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti, a stima în cel mai înalt grad. Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15.
VENERÁRE, venerări, s. f. Faptul de a venera.
venerá (a ~) vb., ind. prez. 3 venereáză
veneráre s. f., g.-d. art. venerắrii; pl. venerắri
venerá vb., ind. prez. 1 sg. veneréz, 3 sg. și pl. venereáză
veneráre s. f., g.-d. art. venerării; pl. venerări
VENERÁ vb. 1. v. glorifica. 2. v. adora.
VENERÁRE s. v. adorare.
A venera ≠ a defăima, a detesta
Venerare ≠ defăimare, detestare
VENERÁ vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari].
VENERÁRE s.f. Faptul de a venera; venerație. [< venera].
VENERÁ vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. (< fr. vénérer, lat. venerari)
A VENERÁ ~éz tranz. (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit; a adora; a idolatriza; a diviniza; a zeifica; a deifica. /<fr. vénérer, lat. venerari
venerà v. a avea venerațiune pentru cineva sau ceva.
*veneréz v. tr. (lat. véneror, -ári). Simt un adînc respect religios: a venera un binefăcător.
VENERA vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a adora, a diviniza, a idolatriza, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Își ~ soția.)
VENERARE s. adorare, divinizare, idolatrizare. (~ iubitei.)

venerare dex

Intrare: venera
venera conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: venerare
venerare substantiv feminin