VELOCITÁTE, s. f. (Livr.) Iuțeală, repeziciune, viteză. – Din fr. vélocité, it. velocità.

VELOCITÁTE, s. f. (Livr.) Iuțeală, repeziciune, viteză. – Din fr. vélocité, it. velocità.

*velocitáte (livr.) s. f., g.-d. art. velocitắții

velocitáte s. f., g.-d., art. velocității

VELOCITÁTE s. v. iuțeală, rapiditate, repeziciune, viteză.

VELOCITÁTE s.f. (Rar) Repeziciune, iuțeală; rapiditate. [< lat. velocitas, cf. fr. vélocité, it. velocità].

VELOCITÁTE s. f. repeziciune, iuțeală; agilitate. (< fr. vélocité, it. velocitá)

velocitate s. v. IUȚEALĂ. RAPIDITATE. REPEZICIUNE. VITEZĂ.

velocitate (< it. velocitá „viteză, iuțeală”; fr. vélocité; germ. Geläufigkeit), termen ce desemnează capacitatea unui interpret de a executa cu mare agilitate pasaje de extremă dificultate tehnică. Această însușire a fost deosebit de prețuită și cultivată în sec. 19. A rămas faimoasă culegerea de studii pentru pian Die Schule der Geläufigkeit (L’Etude de la vélocité) de Carl Czerny. Con velocità, indicație ce recomandă execuratea unui fragment muzical în viteză sporită.