velin definitie

10 definiții pentru velin

VELÍN, -Ă, veline, adj. (în sintagmele) Hârtie velină sau carton velin = hârtie sau carton de calitate foarte bună, de culoare foarte albă, preparate dintr-o pastă fină. – Din fr. vélin.
VELÍN, -Ă, veline, adj. (În sintagmele) Hârtie velină sau carton velin = hârtie sau carton de calitate foarte bună, de culoare foarte albă, preparate dintr-o pastă fină. – Din fr. vélin.
VELÍN, -Ă, veline, adj. f. și n. (Despre hîrtie, carton) Fabricat din celuloză pură, bine încleiată, cu rezistență și durabilitate mare, folosită la lucrări speciale (registre, documente de valoare etc.). Se va prezenta într-o gingașă cutioară de hîrtie velină albă. ODOBESCU, S. III 24.
!velín adj. m.; f. velínă, pl. velíne
velín adj. n., f. velínă; pl. n. și f. velíne
VELÍN, -Ă adj. Hârtie velină = hârtie lucioasă, de bună calitate. [< fr. vélin < veau – vițel, din pielea căruia se prepara pergamentul de scris].
VELÍN, -Ă adj. (despre hârtie, carton) neted, lucios, de calitate foarte bună. (< fr. vélin)
VELÍN ~uri n. înv. Piele de vițel, mai fină ca pergamentul obișnuit, prelucrată special și folosită, în trecut, ca material pentru scris. /<fr. vélin
velin n. piele de vacă, preparată mai subțire și mai netedă ca pergamentul: manuscris pe velin. ║ a. hârtie velină, foarte albă și lucioasă.
*velín, -ă adj. (fr. vélin, d. veau, vechĭ veel, vițel). Hîrtie velină, albă și netedă (care imitează un fel de pele de vițel preparată ca pergamentu, dar maĭ fină și maĭ netedă). V. catifelat.

velin dex

Intrare: velin (adj.)
velin 1 adj. adjectiv neutru adjectiv feminin
Intrare: velin (piele)
velin 2 s.n. substantiv neutru