Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru velin

VELÍN, -Ă, veline, adj. (în sintagmele) Hârtie velină sau carton velin = hârtie sau carton de calitate foarte bună, de culoare foarte albă, preparate dintr-o pastă fină. – Din fr. vélin.
VELÍN, -Ă, veline, adj. (În sintagmele) Hârtie velină sau carton velin = hârtie sau carton de calitate foarte bună, de culoare foarte albă, preparate dintr-o pastă fină. – Din fr. vélin.
VELÍN, -Ă, veline, adj. f. și n. (Despre hîrtie, carton) Fabricat din celuloză pură, bine încleiată, cu rezistență și durabilitate mare, folosită la lucrări speciale (registre, documente de valoare etc.). Se va prezenta într-o gingașă cutioară de hîrtie velină albă. ODOBESCU, S. III 24.
!velín adj. m.; f. velínă, pl. velíne
velín adj. n., f. velínă; pl. n. și f. velíne
VELÍN, -Ă adj. Hârtie velină = hârtie lucioasă, de bună calitate. [< fr. vélin < veau – vițel, din pielea căruia se prepara pergamentul de scris].
VELÍN, -Ă adj. (despre hârtie, carton) neted, lucios, de calitate foarte bună. (< fr. vélin)
VELÍN ~uri n. înv. Piele de vițel, mai fină ca pergamentul obișnuit, prelucrată special și folosită, în trecut, ca material pentru scris. /<fr. vélin
velin n. piele de vacă, preparată mai subțire și mai netedă ca pergamentul: manuscris pe velin. ║ a. hârtie velină, foarte albă și lucioasă.
*velín, -ă adj. (fr. vélin, d. veau, vechĭ veel, vițel). Hîrtie velină, albă și netedă (care imitează un fel de pele de vițel preparată ca pergamentu, dar maĭ fină și maĭ netedă). V. catifelat.

velin definitie

velin dex

Intrare: velin (adj.)
velin 1 adj. adjectiv neutru adjectiv feminin
Intrare: velin (piele)
velin 2 s.n. substantiv neutru